Context
Înființarea învățământului de arhitectură în România datează din 1 octombrie 1864, când domnitorul Alexandru Ioan Cuza a emis un decret ce a stat la baza creării „Școlii de Ponți și Șosele, de Mine și Arhitectură”. Acest moment a reprezentat începutul formal al educației arhitecturale în România și o inițiativă esențială pentru dezvoltarea infrastructurii și a peisajului urban al tânărului stat român.
Evoluția istorică a învățământului de arhitectură
În aprilie 1891, Societatea Arhitecților Români, sub conducerea unui grup de arhitecți vizionari, a decis să înființeze o școală particulară de arhitectură. Această inițiativă a primit aprobarea oficială în 1892 și a fost condusă de arhitectul Ion Socolescu. Școala a funcționat cu succes timp de cinci ani, pregătind o generație de arhitecți care aveau să contribuie semnificativ la formarea orașelor și a peisajului arhitectural românesc.
Un moment important în evoluția educației de arhitectură a avut loc în decembrie 1897, când, în urma reformei învățământului inițiate de Spiru Haret, școala privată a fost transformată în instituție de stat, sub denumirea de Școala Națională de Arhitectură. Aceasta a devenit o secție a Școlii de Belle-Arte din București, unificând astfel instruirea arhitecturală cu alte arte vizuale și oferind o platformă solidă pentru dezvoltarea stilistică a arhitecturii românești.
Transformări în perioada comunistă
În perioada postbelică, odată cu schimbările politice și sociale din România, și învățământul de arhitectură a suferit transformări majore. Pe 14 noiembrie 1952, Facultatea de Arhitectură a fost reorganizată, devenind cunoscută sub numele de Institutul de Arhitectură. Această modificare reflecta nevoia urgentă de reconstrucție și urbanizare a țării, în special după distrugerile cauzate de cel de-Al Doilea Război Mondial.
Prin Decretul nr. 147 din 1953, institutul a primit numele celebrului arhitect Ion Mincu, un pionier al stilului neoromânesc și o figură marcantă a arhitecturii autohtone. Sub această titulatură, instituția a continuat să funcționeze până în anul 2000, când, în urma deciziei Senatului universitar, a devenit oficial Universitatea de Arhitectură și Urbanism „Ion Mincu”, nume pe care îl poartă și astăzi.
Arhitecți renumiți formați la Școala de arhitectură
De-a lungul timpului, mulți arhitecți de renume au fost formați sau au condus această instituție, contribuind la dezvoltarea arhitecturii românești. Printre aceștia se numără:
– Ion Mincu, fondatorul stilului neoromânesc, cu lucrări remarcabile precum Casa Lahovari și Bufetul din Șoseaua Kiseleff, care au redefinit estetica arhitecturală națională.
– Horia Creangă, pionier al arhitecturii moderniste românești, cunoscut pentru proiecte inovatoare precum Blocul ARO și Casa Radio.
– Ion Socolescu, nu doar fondator al primei școli de arhitectură privată, dar și un arhitect marcant al Bucureștiului de la sfârșitul secolului XIX.
– Duiliu Marcu, arhitectul clădirii Academiei Române și al altor lucrări de prestigiu care au influențat peisajul urban românesc.
– Octav Doicescu, un lider în planificarea urbanistică postbelică, a fost unul dintre fondatorii Institutului de Proiectări pentru Construcții și un susținător al modernizării arhitecturii naționale.
Proiecte memorabile și impactul asupra arhitecturii românești
De-a lungul decadelor, arhitecții formați la Școala de Arhitectură au contribuit la proiecte de mare importanță pentru identitatea națională și urbanistică. Printre cele mai memorabile se numără:
- Palatul CEC – finalizat în 1900, acest monument al stilului eclectic a fost proiectat de arhitectul Paul Gottereau și rămâne o emblemă a capitalei.
- Ateneul Român – construit între 1886 și 1888, sub îndrumarea arhitectului Albert Galleron, Ateneul este un reper al arhitecturii neoclasice din România.
- Arcul de Triumf – proiectat de Petre Antonescu, acesta este un simbol al victoriei României în Primul Război Mondial și un exemplu de arhitectură monumentală.
- Casa Poporului (Palatul Parlamentului) – coordonat de arhitecta Anca Petrescu, acest edificiu masiv, cunoscut în toată lumea pentru dimensiunile sale impresionante, reprezintă unul dintre cele mai controversate și impozante proiecte arhitecturale din perioada comunistă.
Aspecte inedite și inovații recente
În arhitectura contemporană românească, tendințele sustenabile și tehnologiile moderne au început să se impună tot mai mult. Proiecte recente, precum clădirea Central Library of Bucharest și Sky Tower, cea mai înaltă clădire din România, demonstrează orientarea către un design funcțional și ecologic, care să răspundă cerințelor moderne de eficiență energetică și de integrare urbanistică.
Concluzie
Învățământul de arhitectură din România, cu o istorie de peste un secol și jumătate, a jucat un rol esențial în formarea generațiilor de arhitecți care au modelat peisajul urban și identitatea națională. De la mica școală înființată prin decretul lui Alexandru Ioan Cuza, la Universitatea de Arhitectură și Urbanism „Ion Mincu” de astăzi, instituția continuă să fie un reper al excelenței academice și al inovării arhitecturale, cu un impact semnificativ asupra arhitecturii României și asupra dezvoltării acesteia în context european și global.
(Autor: Alexandru Eduard Balaci)
Bibliografie
https://adevarul.ro/stiri-locale/iasi/istoria-celei-mai-vechi-universitati-din-romania-1606614.html
https://www.uauim.ro/universitatea/istoric/
