Autor:Alexandru Eduard Balaci
Context
Serghei Esenin, născut pe 3 octombrie 1895 într-o familie de țărani din satul Konstantinovo, este unul dintre cei mai îndrăgiți poeți lirici din literatura rusă. Prin versurile sale sensibile și evocatoare despre dragoste, natură și viața omului simplu, Esenin a reușit să surprindă esența spiritului rusesc, devenind un simbol al literaturii de la începutul secolului XX.
Tinerețea și începuturile literare
Esenin a fost atras de literatură încă de la o vârstă fragedă, iar în adolescență a început să scrie poezii care reflectau legătura sa profundă cu pământul natal, natura și viața rurală. Talentul său literar i-a deschis porțile cercurilor literare din Moscova și Sankt Petersburg, unde poeziile sale au captat imediat atenția.
Implicarea în Revoluție
În 1916, Serghei Esenin a fost înrolat în armata rusă și a trăit evenimentele tumultuoase din timpul Revoluției Ruse din 1917. La început, Esenin a susținut revoluția, având speranța că aceasta va aduce un viitor mai bun pentru poporul rus. Însă, curând, dezamăgirea sa față de regimul bolșevic a devenit evidentă, iar poezia sa a început să reflecte această deziluzie. În poemul „Austerul octombrie m-a dezamăgit”, Esenin critică realitățile regimului și suferințele pe care le-a adus poporului.
Cele mai cunoscute și iubite scrieri
Poeziile lui Esenin sunt caracterizate de un profund romantism și de legătura cu **tradițiile rusești. Printre cele mai iubite opere ale sale se numără:
– „Scrisoare către mamă” (Pismo k materi), o poezie emoționantă în care Esenin își exprimă dorul față de mama sa și tristețea pricinuită de despărțirea de familie. Această poezie este considerată una dintre cele mai sincere și delicate mărturii ale sentimentelor lui Esenin, iubită pentru simplitatea și puterea emoțională a versurilor.
– „Adio, prietene, adio” (Do svidaniya, drug moy, do svidaniya), scrisă cu puțin timp înainte de moartea sa, este o poezie testamentară, prin care poetul își ia rămas bun de la cei dragi și de la viață. Cu tonul său calm și plin de resemnare, poemul a devenit o emblemă a liricii sale melancolice și este considerat unul dintre cele mai frumoase „cântece de lebădă” din literatura rusă.
– „Cântec despre câinele negru” (Pesn o sobake), în care Esenin descrie prietenia profundă dintre om și animal, ca o metaforă pentru loialitate și dragoste necondiționată. Poezia este apreciată pentru simplitatea sa narativă și pentru sensibilitatea cu care explorează relația dintre om și natură.
– „Confesiunea unui huligan” (Ispoved khuligana), un ciclu de poezii autobiografice în care Esenin își exprimă neliniștile și contradicțiile interioare. Aceste scrieri îl arată pe poet în luptă cu propriile excese și suferințe, fiind un portret sincer și dureros al vieții sale.
Relația cu regimul bolșevic și cenzura
În ciuda popularității sale uriașe, scrierile lui Esenin au fost adesea criticate de regimul bolșevic. Poemele sale melancolice și evocatoare ale vieții tradiționale rusești nu corespundeau ideologiei statului sovietic, care prefera poeții revoluționari. După moartea sa în 1925, opera lui Esenin a fost cenzurată în timpul conducerii staliniste. Abia în 1966, operele sale au fost reabilitate și publicate integral în Uniunea Sovietică.
Moștenirea literară
Astăzi, Serghei Esenin este recunoscut ca unul dintre cei mai mari poeți ruși, apreciat pentru capacitatea sa de a exprima esența sufletului rus prin versuri simple și sincere. Poezia sa continuă să fie iubită pentru frumusețea și profunzimea cu care explorează temele dragostei, dorului și legăturii cu natura, iar moștenirea sa rămâne vie în conștiința publicului rus și internațional.
Bibliografie
Calendar Rador
https://www.britannica.com/biography/Sergey-Aleksandrovich-Yesenin
https://www.cartepedia.ro/autor/serghei-esenin-115086?srsltid=AfmBOopY1TvVugzuOf_xMV6itRf9PpjHqyRqGLbh7SQDQ789dyhJHW19
