Duminică, 20 octombrie, se împlinesc 30 de ani de la moartea actorului, producătorului, regizorului şi scenaristului american Burt Lancaster, unul dintre cei mai chipeşi artişti din istoria filmului, laureat al Premiului Oscar.
* * * * *
Burton Stephen „Burt” Lancaster s-a născut la 2 noiembrie 1913, în Manhattan, New York, SUA, fiind unul dintre cei cinci copii ai lui Elizabeth (Roberts) şi James Henry Lancaster, un lucrător poştal, familie provenită din imigranţi din Irlanda de Nord.
În copilărie, Burt Lancaster a fost atras de gimnastică, iar viaţa sa artistică a debutat ca membru al unei trupe de circ.
După ce un accident l-a determinat să abandoneze această artă, a urmat, până în 1930, cursurile liceului De Witt Clinton din Harlem.
A început, apoi, studiile la Universitatea din New York, însă la scurtă vreme a renunţat şi, împreună cu prietenul său Nick Cravat, a format duetul „Lang & Cravat”, un proiect federal de teatru-circ, care s-a derulat în perioada 1935-1938.
În timpul Marii Crize Economice, Burt Lancaster s-a întreținut lucrând ca model pentru pictori, dar și ca pompier, muncitor la o fabrică de ambalare a cărnii în timpul zilei, iar pe timpul nopții activa în localuri ca muzicant sau chelner.
În anul 1942, s-a înrolat în armata americană, unde, pe lângă studii militare, a participat şi la spectacole de comedie oferite soldaţilor.
A urmat o scurtă reprezentaţie pe Broadway, unde i s-a oferit un rol în „A Sound of Hunting”, iar în urma unui casting la Hollywood, a fost remarcat şi distribuit în filmul „The Killers”, regia Robert Siodmak, care a reprezentat debutul său cinematografic.
În 1948, a înfiinţat propria sa companie de producţie, Norma Productions, alături de Harold Hecht şi James Hill, pentru a da un impuls carierei cinematografice.
Au urmat câteva roluri secundare, în filme precum „All My Sons” (1948) sau „Sorry, Wrong Number” (1948).
În anul 1950, a jucat în filmul „The Flame and the Arrow”, în regia lui Jacques Tourneur, apoi a interpretat roluri inedite, cum ar fi cele din „The Crimson Pirate” (1952) sau „Trapeze” (1956).
În 1953 joacă în filmul „From Here to Eternity”, alături de Deborah Kerr şi Montgomery Clift, un rol care îi va aduce recunoaşterea mondială.
În anul 1960, este distins cu premiul Oscar pentru prestaţia din filmul „Elmer Gantry”, în regia lui Richard Brooks.
A colaborat, mai apoi, cu mari regizori ai momentului, precum Luchino Visconti („Ghepardul” – 1963, „Gruppo de famiglia in un interno” – 1975), Stanley Kramer („Procesul de la Nürnberg” – 1961), stabilind caracterul său de actor complet.
Trebuie menţionate şi alte producţii cinematografice în care a fost distribuit Burt Lancaster, „The Train” (1964), „The Gypsy Moths” (1969), „Airport” (1970), „Ulzana’s Raid” (1972), „Executive Action” (1973), „The Midnight Man” (1974), „The Island of Dr. Moreau” (1977), „Atlantic City” (1980), „La pelle” (1981), „The Osterman Weekend” (1983), „Little Treasure” (1985), „Field of Dreams” (1989), „The Phantom of the Opera” (1990), „Voyage of Terror: The Achille Lauro Affair” (1990), „Separate But Equal” (1991).
Pentru cariera sa remarcabilă, pentru toate ipostazele – actor, producător, regizor, scenarist – a fost recompensat cu numeroase distincţii, printre care premiul Oscar ca producător în 1955 cu „Marty” (regia Delbert Mann), premiul Festivalului de Film de la Berlin, în 1956, pentru cel mai bun actor pentru pelicula „Trapeze”, premiul Globul de Aur, în 1961, pentru cel mai bun actor într-o dramă pentru filmul „Elmer Gantry”, premiul BAFTA, în 1963, pentru cel mai bun actor străin pentru pelicula „Birdman of Alcatraz” (1962) sau premiul BAFTA, în 1982, pentru cel mai bun actor pentru filmul „Atlantic City”.
A primit, de asemenea, o stea pe celebra Hollywood Walk of Fame.
În anul 1995, revista Empire l-a desemnat drept una dintre cele mai sexy 100 de vedete din istoria filmului şi s-a clasat pe locul 85 în „Top 100 de stele din toate timpurile” în clasamentul întocmit de revista Empire, în 1997.
Burt Lancaster nu a stat departe de lumea politică, de cauzele pentru drepturi civile sau de aspectele justiţiei sociale, fiind cunoscut pentru simpatiile sale liberale.
A fost una dintre vedetele de la Hollywood, alături de Marlon Brando, Sammy Davis Jr., Charlton Heston, Judy Garland, Eartha Kitt, Harry Belafonte, Sidney Poitier şi Paul Newman, care au participat la Marşul lui Martin Luther King, la Washington, în august 1963.
A fost militant activ pentru George McGovern în alegerile prezidențiale din 1972 şi a fost una dintre cele 575 de persoane incluse în 1973 pe „Lista dușmanilor” președintelui Richard Nixon, alături de actorii Gene Hackman și Paul Newman, de editorul revistei Playboy, Hugh Hefner și de producătorul TV Norman Lear.
De asemenea, Lancaster s-a alăturat unor staruri precum Gregory Peck, James Stewart, Liza Minneli şi Orson Welles, care şi-au exprimat opinia împotriva colorării filmelor vechi de către Ted Turner la mijlocul anilor ’80.
De asemenea, a participat la diverse evenimente și strângeri de fonduri pentru a susține egalitatea rasială și a combate discriminarea și a sprijinit organizațiile și inițiativele celor care își dedicau activitatea îmbunătățirii vieții veteranilor și a familiilor acestora.
Pe plan personal, Burt Lancaster a fost căsătorit de trei ori, având cinci copii cu una dintre soţii.
Astfel, a fost căsătorit, mai întâi, cu o acrobată la trapez, June Ernst (1935–1946), apoi cu Norma Anderson (1946–1969), care i-a dăruit toţi cei cinci copii ai săi – Bill Lancaster, James, Susan, Joanna şi Sighle -, şi cu Susan Martin, din 1990 până la finalul vieţii.
În anul 1990, actorul a suferit o comoţie cerebrală, însă istoricul său medical a prezentat alte numeroase probleme.
Lancaster avea un istoric de probleme cardiace și suferise o operație de bypass cardiac cvadruplu în 1983, de atunci starea sa de sănătate continuând să se deterioreze.
În ianuarie 1980, Lancaster mai trecuse printr-o operație în timpul căreia era să moară, intervenția fiind, de fapt, o operație de rutină de extirpare a vezicii biliare care în mod normal ar fi trebuit să dureze cinci ore, dar s-a transformat într-un calvar de 11 ore, Lancaster stând la terapie intensivă după aceea timp de 48 de ore.
Burt Lancaster a murit la 20 octombrie 1994, la Los Angeles, la vârsta de 80 de ani, în urma unui atac de cord, fiind înmormântat la Westwood Village Memorial Park Cemetery, fără nicio comemorare ori slujbă funerară, astfel cum şi-a dorit.
