Context
Ocuparea Palatului de Iarnă, pe 24 -25 octombrie ( noiembrie, după calendarul gregorian) 1917, a marcat un moment definitoriu în revoluția care a dus la răsturnarea guvernului provizoriu rus și instaurarea regimului bolșevic. Acest eveniment a fost unul dintre cele mai importante simboluri ale Revoluției din Octombrie, având o semnificație politică și simbolică imensă pentru viitorul Rusiei.
Contextul istoric
În 1917 Rusia era într-o criză profundă, agravată de participarea sa la Primul Război Mondial, care secase resursele țării și provocase nemulțumiri larg răspândite. Țarul Nicolae al II-lea abdicase în martie 1917, iar puterea fusese preluată de un guvern provizoriu condus de Alexandr Kerenski. Acest guvern însă nu reușise să redreseze problemele fundamentale ale țării, precum foametea, sărăcia și războiul continuu, ceea ce a dus la o creștere a sprijinului pentru bolșevici, care pledau pentru „pace, pâine și pământ.” Palatul de Iarnă, situat în Petrograd (actualul Sankt Petersburg), fusese reședința imperială și în acel moment, era centrul simbolic și operațional al guvernului provizoriu. Ocuparea acestuia de către forțele bolșevice a fost punctul culminant al unui proces revoluționar mai amplu, pregătit în detaliu de către liderii bolșevici, în frunte cu Vladimir Lenin și Leon Troțki.
Organizatori și strategie
Principalii arhitecți ai planului de ocupare a Palatului de Iarnă au fost Vladimir Lenin și Leon Troțki, care coordonau Sovietul din Petrograd, o structură de organizare muncitorească și militară. Sovietul câștigase influență considerabilă în rândul muncitorilor și soldaților, iar Troțki, în calitate de lider al Comitetului Militar Revoluționar, a jucat un rol central în pregătirea insurgenței. Strategia bolșevică a fost meticulos planificată și a urmărit să profite de momentele de vulnerabilitate ale guvernului provizoriu. Prin intermediul Consiliului Muncitorilor și Soldaților, bolșevicii au preluat controlul asupra infrastructurii critice a Petrogradului (gări, poduri, telegraful și clădiri guvernamentale) înainte de a asedia Palatul de Iarnă. În această fază, forțele bolșevice au fost sprijinite de Gărzile Roșii, o miliție formată din muncitori înarmați, și de marinarii de pe crucișătorul Aurora, un simbol puternic al revoluției.
Cum s-a întâmplat
Pe 25 octombrie (7 noiembrie), după un bombardament simbolic lansat de crucișătorul Aurora asupra Palatului de Iarnă, trupele bolșevice și muncitorii înarmați au început asaltul. Defensiva guvernului provizoriu a fost slabă. Deși palatul era păzit de un contingent mic de cazaci și de un batalion feminin, rezistența a fost minimă.
Ocuparea Palatului a fost marcată de haos și confuzie, dar, în final, după câteva ore, bolșevicii au reușit să preia controlul. Membrii guvernului provizoriu, inclusiv Kerenski, au fost fie capturați, fie au fugit. Evenimentul nu a fost la fel de dramatic pe cât arată relatările ulterioare; confruntările armate și violențele au fost relativ limitate, iar cea mai mare parte a cuceririi a avut loc în tăcere.
Impactul ocupării Palatului de Iarnă
Ocuparea Palatului de Iarnă a simbolizat prăbușirea guvernului provizoriu și victoria bolșevicilor. În seara aceleași zile, la Smolnîi, unde Lenin și ceilalți lideri bolșevici își aveau sediul, a fost anunțată crearea unui nou guvern, numit Consiliul Comisarilor Poporului, cu Lenin la conducere.
Această victorie a reprezentat începutul unei perioade de transformare radicală în Rusia, urmată de Războiul Civil Rus și de formarea Uniunii Sovietice. Puterea politică a fost transferată de la o elită aristocratică și militară către un nou regim comunist care promitea o guvernare în numele proletariatului și al țărănimii.
Chestiuni inedite și detalii
Unul dintre aspectele inedite ale asaltului asupra Palatului de Iarnă este faptul că el nu a fost atât de spectaculos pe cât a fost prezentat ulterior în propaganda sovietică. Pelicula lui Serghei Eisenstein, Ocrobria (1928), a dramatizat și romanticizat cucerirea, prezentând-o ca un moment eroic și masiv de rezistență. În realitate, Palatul de Iarnă a fost cucerit relativ ușor, cu puține victime. De asemenea, trebuie remarcat faptul că însuși Kerenski nu se afla în palat la momentul asaltului, el fugind pentru a încerca să adune forțe care să se opună revoluționarilor, efort care a eșuat.
Strategie și tactică
Strategia bolșevică a fost una de mare inteligență politică și organizatorică. Troțki și Lenin au anticipat că o lovitură decisivă la Petrograd, capitala revoluționară, va destabiliza rapid restul țării. Ei au manipulat nemulțumirile populației împotriva guvernului provizoriu și au folosit retorica „Pace, Pâine și Pământ” pentru a atrage de partea lor masele de muncitori și soldați. Rețeaua de Soviete din întreaga țară a fost utilizată eficient pentru a sprijini acest efort. Mai mult, ocuparea punctelor strategice din Petrograd înainte de asediul Palatului de Iarnă a asigurat că guvernul provizoriu nu putea organiza o rezistență eficientă. Când Palatul a căzut, rezistența simbolică a vechii ordini a fost practic eliminată, deschizând calea pentru instaurarea unui nou regim politic.
Concluzie
Ocuparea Palatului de Iarnă a fost nu doar un moment simbolic, ci și o lovitură tactică excelent orchestrată de către bolșevici. Acesta a reprezentat sfârșitul guvernului provizoriu și începutul erei sovietice în Rusia. Deși desfășurarea evenimentelor a fost mult dramatizată în anii următori, în realitate, Palatul de Iarnă a fost cucerit relativ ușor. Cu toate acestea, importanța sa istorică rămâne incontestabilă, fiind momentul care a pecetluit victoria bolșevică și a marcat începutul unei noi ordini politice ce avea să schimbe cursul istoriei mondiale.
Autor: Alexandru Eduard Balaci
*
Bibliografie
https://alphahistory.com/russianrevolution/october-revolution/
https://www.theguardian.com/world/1917/dec/27/russia.fromthearchive
https://www.iwm.org.uk/collections/item/object/16802
RADOR – 24 octombrie
