Pe 9 noiembrie 1984, regizorul Wes Craven a dezlănțuit o teroare care avea să bântuie visele (și coșmarurile) fanilor filmelor de groază în următorii 40 de ani. În „A Nightmare on Elm Street”, o generație de cinefili l-a cunoscut pe Freddy Krueger, un ucigaș în serie terifiant care bântuia adolescenții prin visele lor. Acum, la patru decenii după ce filmul clasic a apărut pentru prima dată pe ecranele noastre, există vreun adevăr în ideea că a muri în vis înseamnă a muri în viața reală? Experții spun că, deși nu poți întâmpina un sfârșit sângeros în timp ce dormi, coșmarurile ar putea duce de fapt la complicații grave de sănătate. În timpul unui coșmar, corpurile și creierul nostru intră într-o frenezie de activitate în timp ce trăim orice scenariu oribil și-a imaginat mintea noastră. În unele cazuri rare, acea frică intensă de noapte te poate ucide în somn, provocând un atac de cord, explică „Daily Mail”. Oamenii de știință avertizează că cel mai mare pericol asociat coșmarurilor vine din pierderea unui somn valoros. Fie că trebuie să dai un test pentru care nu te-ai pregătit sau să fii urmărit de un ucigaș cu gheare, aproape toată lumea a avut un coșmar la un moment dat în viață. La un nivel foarte simplu, un coșmar este pur și simplu un vis deosebit de tulburător în care trăim un nivel ridicat de emoție negativă, cum ar fi frica, dezgustul sau dezamăgirea. De obicei, oamenii încep să aibă coșmaruri când au aproximativ trei sau patru ani și încep să le experimenteze mai rar pe măsură ce îmbătrânesc. Nu este clar ce declanșează coșmarurile la nivel fiziologic, dar profesorul Tiina Paunio, expert în somn la Universitatea din Helsinki, dezvăluie că coșmarurile sunt probabil legate de părți ale creierului nostru asociate cu stresul. Când dormim, nivelurile de activitate ale norepinefrinei, o substanță chimică a creierului implicată în răspunsul nostru de „luptă sau fugă”, sunt de obicei scăzute. Dar, în timpul unui coșmar, vedem creșterea nivelului de norepinefrină în amigdale și locus coeruleus, regiuni ale creierului asociate cu frică, anxietate și furie. Deși originile fiziologice ale coșmarurilor pot fi misterioase, cauzele lor psihologice sunt foarte bine studiate.
Profesorul Paunio spune: „Coșmarurile apar adesea sub stres emoțional, așa că stresul acut de viață este un factor de risc. Stilul de viață, în special consumul de alcool, este un alt factor de risc bine cunoscut pentru coșmaruri”.
În plus, coșmarurile pot fi declanșate dacă asistăm la ceva înfricoșător sau traumatizant. Asta ar putea explica de ce mulți membri ai distribuției Nightmare on Elm Street au raportat că au experimentat coșmaruri după ce au filmat scene deosebit de terifiante. Dacă ai avut vreodată un coșmar care implică propria ta moarte, atunci știi că experiența poate fi absolut terifiantă și cu adevărat tulburătoare. Unii experți sugerează că această frică ar putea fi atât de puternică încât să te sperie de moarte. Când ți-e frică, corpul tău intră într-o stare de zbor sau frică și eliberează un val de substanțe chimice, inclusiv adrenalină și cortizol. În timp ce o doză de adrenalină ți-ar putea salva viața dacă ar trebui să fugi de un ucigaș supranatural, această substanță chimică este toxică pentru organele noastre în doze mari. Când adrenalina intră în contact cu receptorii de pe celulele musculare ale inimii, începe o reacție chimică care îi spune inimii să se contracte. Dacă atinge o doză masivă de adrenalină, acel semnal nu se va opri și inima nu se va putea relaxa, ceea ce duce la un ritm anormal fatal.
„În general, riscurile pentru sănătate ale coșmarurilor sunt de obicei indirecte și sunt legate de factorii cauzali care le provoacă. La persoanele vulnerabile, de exemplu cele cu boli de inimă, coșmarurile pot contribui indirect la moarte, deși acest lucru este rar”, conchide Paunio. (www.20minutos.es – 12 noiembrie)/rcostea
RADOR RADIO ROMÂNIA (13 noiembrie)
