Introducere
Armonia în relațiile internaționale reprezintă un concept construit pe baza scrierilor filosofice ale anticilor, care defineau pacea drept o situație favorabilă într-o societate ideală. Prin urmare, armonia era definită prin absența unui conflict în societate, care să ducă la modificări sistemice. La nivel internațional, conceptul de „armonie” a fost caracterizat prin existența unității, înțelegerii dar și a unei forme de echilibru în relațiile dintre state. În secolul al XIX-lea, Jean Reynaud a argumentat că diplomația reprezintă o știință a armoniei între țări, care mai degrabă aduce țările la masa tratativelor, decât pe câmpul de luptă.
Sintagma „Secolul armoniei” semnifică existența unor relații diplomatice lipsite de conflicte militare sau dispute teritoriale, care au dus la consolidarea relațiilor bilaterale dintre România și Turcia.
Armonia bilaterală
Jean Reynaud și-a construit definiția atribuită „diplomației” pe baza termenului de „concert european”, o înțelegere care a condus la încetarea conflictelor militare între 1815 și 1853. În secolul al XIX-lea însă, armonia nu a fost prezentă între România și Imperiul Otoman, care au trecut, succesiv, de la statutul de vasalitate, la competiție și, după 1918, la parteneriat. După Primul Război Mondial, principiul „armoniei internaționale” a fost preluat și transpus în liberalismul interbelic, ceea ce a condus la apariția unor instituții cu rol în asigurarea unei bune înțelegeri între state. Liberalismul de tip internaționalist a fost specific perioadei interbelice și a generat speranțe pentru un viitor lipsit de conflicte. Apariția unor instituții internaționale, precum: Societatea Națiunilor a generat un sentiment de înțelegere la nivel internațional și a consolidat multilateralismul în Europa.
Relațiile dintre România și Imperiul Otoman au evoluat în cadrul curentului multilateralismului, de la conflict la cooperare pe mai multe sectoare. În 1923, disparția Imperiului Otoman și apariția Republicii Turce a deschis noi perspective diplomatice între România și Turcia, având în vedere că noul stat rezultat și România au deschis relații diplomatice pe picior de egalitate. Din 1923, Turcia a ajuns să devină un partener esențial pentru acțiunile diplomatice ale României, fiind astfel deschisă o era de armonie în relațiile bilaterale dintre cele două state. În momentul în care al Doilea Război Mondial a început, Turcia și-a declarat neutralitatea pe care avea să o mențină până la finalul conflictului. Transformarea României din Regat în Republică a adus o nouă evoluție în regiune, însă nu pune capăt cooperării bilaterale, îngreunată în primii ani de la instalarea regimului comunist. În ciuda unor diferențe ideologice, cooperarea bilaterală a adus stabilitate regională și mai ales în zona Mării Negre. După 1989, a doua schimbare sistemică pentru România nu a produs ruperea relațiilor diplomatice, doar schimbarea temelor de lucru, având în vedere evoluția internațională.
Prin urmare, relațiile dintre România și Turcia au fost caracterizate de progres constant.
Cercetările în domeniu
Volumul este coordonat de Conf.Univ.Dr.Silvana Rachieru, cadru didactic al Facultății de Istorie și propune noi perspective de cercetare a relațiilor româno-turce, pe baza unei abordări în paralel a evoluției celor două state. În 2023 a fost aniversat centenarul relațiilor diplomatice între Republica Turcia și România, fiind și prilejul care a adus la elaborarea acestui volum de studii.
Lucrarea, cu perspective deschise din istoriografia românească, dar și din cea turcă, e rodul muncii a zece zece specialiști, istorici și cercetători ai relațiilor internaționale și ai diplomației. Este un material deopotrivă științific și literar despre un secol de dialog, privit din unghiuri diferite. Volumul oferă o perspectivă cronologică a etapelor parcurse de cele două state în relația diplomatică, urmărind transformările din statutul României de la regat, la republica populară și, ulterior, socialistă, din 1947, și stat democratic, în ultimii 33 de ani. Este surprinsă, totodată, stabilitatea Republicii Turcia în forma statală și acoperirea teritorială, construite cu un secol în urmă sub conducerea lui Mustafa Kemal Atatürk.
Lansarea volumului e programată la 13 noiembrie 2024, ora 16:00, la Casa Universitarilor din București, strada Dionisie Lupu, nr.46. În deschidere vor vorbi Dr. Daniel Cain, cercetător științific la Institutul de Studii Sud-Est Europene și Dr. Doru Liciu, diplomat, director la Unității Arhivele Diplomatice din cadrul Ministerului Afacerilor Externe.
Cartea beneficiază de prefața scrisă de Luminița Odobescu, ministrul afacerilor externe și postfața ambasadorului Ștefan Tinca. Autorii studiilor sunt: prof. univ. dr. Florin Anghel, cadru didactic la Universitatea „Ovidius” din Constanța, Adelina Zemoiu, cercetătoare la Universitatea Istanbul, conf. univ. dr. Alexandru–Murad Mironov, cadru didactic la Facultatea de Istorie a UB, conf. univ. dr. Daniel Citirigă, cadru didactic la Universitatea „Ovidius” din Constanța, conf. univ. dr. Emanuel Plopeanu, cadru didactic la Universitatea „Ovidius” din Constanța, conf. univ. dr. Cezar Stanciu, cadru didactic la Universitatea „Valahia” din Târgoviște), lect. univ. dr. Metin Omer, cadru didactic la Universitatea „Ovidius” din Constanța, dr. Bogdan Popa, cercetător la Institutul de Istorie „Nicolae Iorga”, dr. Dragoș Mateescu, cercetător la Institutul Diplomatic Român), cu o introducere a coordonatoarei volumului, conf. univ. dr. Silvana Rachieru, directoare, coordonatoare și cadru didactic la Universitatea din București.
Volumul bilingv, apărut la editura UAIC, a avut lansare și în Turcia, anul trecut, în cadrul unui eveniment organizat la Biblioteca Națională din Ankara de către Ambasada României.
RADOR – Alexandru Eduard Balaci
