Introducere
Fascinanta poveste de viață a lui Florica Oroveanu (n.r: după căsătorie devine Tutu George Georgescu) s-a materializat pe parcursul unui secol zbuciumat de conflicte și schimbări sociale, care au afectat bunul mers al societăților. În 2001, Tutu Georgescu lansează un volum de memorii, intitulat „Amintiri dintr-un secol”, o carte care prezintă noi amintiri păstrate de fiica sa, Ioana Georgescu-Răileanu. Tutu Georgescu a trecut la cele veșnice în 2008, după o viață plină de încercări, mai ales după moartea soțului, dirijorul George Georgescu, în 1964. În 2024, apariția unei ediții adăugite a memoriilor lui Tutu Georgescu pune la dispoziție cititorilor un material documentar vast, bazat pe amintirile unui „călător” prin anii secolului extremelor.
De ce este importantă memoria?
În 1984 ieșea de sub tipar lucrarea „Lieux de mémoir”, scrisă de Pierre Nora, care propunea teoria „lieux de mémoir” (locuri ale memoriei), prin care acesta menționa că fiecare națiune are locuri ale memoriei în care păstrează amintirile trecutului, fie că vorbim despre monumente sau zone unde a avut loc un eveniment semnificativ. Rolul acestor locuri este de a transmite generațiilor viitoare informații despre trecut, astfel că niciodată nu vor fi uitate evenimente care au dus la schimbări profunde. Memoriile lui Tutu Georgescu sunt construite în locuri ale memoriei speciale pentru autoare, care o ajută să readucă în atenție momentele speciale din viața ei. Aceste locuri sunt casa părintească, Bucureștii de altădată sau locurile unde se adunau oamenii înstăriți ai societății românești. Cu toate acestea, cartea nu este un simplu exercițiu de rememorare, ci un material documentar, realizat prin intermediul tehnicii interviului, diferit de alte cărți de acest tip. Majoritatea memoriilor sunt puse în pagină din perspectiva oamenilor politici și a militarilor, care vorbesc doar despre lucrurile importante pentru ei, fiind poate neglijate alte aspecte, precum societatea, gândirea specifică, viața de zi cu zi, munca și perspectivele de viață.
Pentru a înțelege societatea din acei ani, este important să citim cât mai multe perspective diferite, pentru a vedea ce se urmărea, ce se căuta și cum se înțelegea viața. Viața lui Tutu Georgescu așternută în pagini poate fi considerată un punct de plecare pentru a contura o astfel de perspectivă, întrucât autoarea scrie dintr-un unghi al unei persoane obișnuite, însoțitoare în turneele muzicale ale soțului și om care care nu a ajuns să fie schimbat de prejudecățile societății românești pre-comuniste. Ea consideră comunismul o nenorocire care s-a abătut asupra României și ia decizia să nu plece, ci să reziste pasiv schimbărilor brutale din societate. Regimul o deposedează de mijloacele care îi ofereau un trai liniștit și îi lasă doar rezistența pasivă, în liniște.
În 2002, Tutu Georgescu a fost de acord să acorde un interviu pentru secția de istorie orală din Radio România, în care a vorbit despre momentele importante din viața ei, precum familia ei sau întâlnirea cu dirijorul George Georgescu:
„Prima oară l-am văzut la Paris, la un restaurant [unde] toată lumea era în frac, în rochie lungă. Era premieră la Operă şi lângă Operă, la un mic restaurant foarte la modă – Les Capucins – un domn foarte elegant salută pe mama, mama îi răspunde foarte surâzătoare – avea un surâs fermecător – şi îi spun: <Cine e?> Cică: <Cum? Nu ştii? Maestrul Georgescu!> Şi eu am spus: <Mult îmi pasă!> Asta a fost prima mea întrevedere cu el, adică primul meu contact cu existenţa lui. Ce mă mai interesa pe mine George Georgescu, eu, elevă cu guleraş mariner şi cu pălărie şi capă… Sigur că am remarcat prezenţa lui fizică care nu se putea să treacă neobservată, dar nu sunt un om care să-mi placă ce pare a fi.”
Două perspective temporare…
Dragostea exprimată în paginile cărții prezintă viața lui Tutu Georgescu în două pespective temporale: înainte de a-l cunoaște pe dirijorul George Georgescu și după ce l-a cunoscut. Cele două perioade conturează personalitatea lui Tutu Georgescu, care ajunge să trăiască datorită sentimentelor pe care le-a împărtășit cu George Georgescu. Cu toate acestea, cartea nu este doar o frumoasă poveste de dragoste într-o epocă în care erai încurajat să o faci,dar și o lecție pentru viitoarele generații în a crede cu tărie în sentimente și de a construi constant o viață frumoasă. În comparație cu momentul când l-a întâlnit pe George Georgescu, Tutu vorbește puțin despre prima parte a vieții sale, pe care o amintește pentru a-și justifica evoluția.
Cartea este un document important pentru orice pasionat de istorie care dorește să descopere tainele trecutului. Ajuns la a doua ediție, volumul oferă o perspectivă diferită asupra schimbărilor politice din societatea românească, subliniind ideea că flexibilitatea este o calitate necesară.
(Autor: Alexandru Eduard Balaci)
Bibliografie
Nemuritorii XVII – Tutu, o viaţă alături de George Georgescu
