RADOR RADIO ROMÂNIA, 18 decembrie – Emblematicul cotidian italian Corriere della Sera publică o interesantă analiză despre actualitatea politică de la Berlin, sub titlul „Sfârșitul unui model”. „Votul de neîncredere împotriva cancelarului Olaf Scholz reprezintă doar vârful aisbergului, restul ghețarului fiind însăși criza existențială a Germaniei contemporane”. La sfârșitul anilor 1990, Germania prospera, fiind una dintre cele mai globalizate și mai interdependente națiuni de pe planetă. Două decenii mai târziu, această interdependență s-a dovedit a fi un neașteptat călcâi al lui Ahile, se arată în editorial. ”Timp de zeci de ani, Beijingul a cumpărat Volkswagen, Audi, Mercedes și BMW, dar a forțat industria germană să producă cel puțin o parte din aceste autoturisme pe propriul teritoriu și în joint venture cu parteneri locali cărora Berlinul a trebuit să le transfere know-how-ul. După ce au copiat tehnologia germană, mărcile chineze au depășit-o. Astăzi – mai ales în sectorul electric – China oferă modele de calitate superioară la prețuri mai mici”. „Germania, cândva locomotiva Europei, este în recesiune și va rămâne așa pentru cine știe cât timp”, avertizează Corriere. În Wall Street Journal, Joseph Sternberg folosește imagini dramatice: „Muncitorii disponibilizați din industria auto nu pot merge altundeva, și Germania riscă să se scufunde într-un Ev Mediu industrial. Ne îndreptăm spre distrugerea capitalului uman pe scară largă”.
„Germania pe care o știam noi nu mai există”, titrează la rândul său New York Times. La prima vedere, povestea dezmembrării guvernului pare o intrigă politică nu tocmai palpitantă, pornită de la o ceartă pe buget. Însă dincolo de stratul superficial vom descoperi o criză existențială. Germania cu economie prosperă, cu coeziune socială, cu stabilitate politică nu mai există. Iar guvernul actual, sfâșiat de incompatibilități ideologice și zdruncinat de șocuri externe, s-a dovedit incapabil a face față noii situații. Potrivit publicației americane, motivele acestui declin sunt complexe. Dispariția bruscă a gazului rusesc ieftin e, firește, un factor important, însă la fel e și programul de reforme verzi al guvernului, care a exacerbat costurile energiei prin substituirea graduală a cărbunelui cu regenerabilele. Ceea ce nu i-a ajutat pe producătorii germani, care au probleme în a ține pasul cu competiția lor chineză.
De pe frontul din Ucraina, presa internațională reține uciderea unui comandant militar rus de rang înalt. Igor Kirillov, comandantul trupelor de apărare nucleară, chimică și biologică ale Forțelor Armate ruse a fost ucis într-un atac la Moscova, împreună cu asistentul său, după cum relatează agenţia Tass. Publicația Kyiv Independent amintește că serviciile de informații militare ucrainene îl acuzau de folosirea armelor chimice împotriva forțelor de apărare ale Ucrainei. În luna octombrie, Kirillov fusese deja sancționat de guvernul britanic din același motiv. La rândul său, New York Times reamintește că generalul era și un pion important al campaniei de propagandă a Rusiei împotriva Ucrainei și a Occidentului, el făcând deseori afirmații nefondate în presa rusă. De exemplu, în anul 2023, afirma că Statele Unite plănuiesc să folosească drone „menite să răspândească țânțari purtători de microbi”. Același a pretins și că forțele ruse au descoperit un laborator destinat producției de arme chimice în apropiere de Avdiivka, un oraș ucrainean cucerit de trupele ruse în februarie.
„Anihilarea generalului este cel mai clar asasinat departe de front al unui oficial din armata rusă începând din 2022, de la începutul invaziei” – citim în cotidianul italian Avvenire. În timp ce alți generali ruși au murit în Ucraina ocupată sau în apropierea liniei frontului, Kirillov rămâne oficialul militar cu gradul cel mai înalt omorât pe teritoriul Rusiei. Armata Kievului, împuținată pe câmpul de luptă, unde pierde tot mai mult teren ca urmare a atacurilor neîncetate ale Rusiei, apelează deseori la mijloace mai puțin convenționale, cum ar fi actele de sabotaj sau asasinarea unor oficiali ruși, amintește cotidianul de orientare catolică.
Replica Moscovei nu s-a lăsat așteptată. Kommersant a arătat imediat cu degetul spre serviciile secrete ucrainene, despre care „știe cu siguranță” că s-ar afla în spatele atacului. Dorind să minimalizeze importanța loviturii, publicația moscovită susține că generalul „nu era cea mai importantă figură din operațiunea specială rusă” din Ucraina, dar lasă să se înțeleagă că asasinarea sa reprezintă „o crimă fără precedent comisă la Moscova”.
O altă narațiune de pe frontul propagandei este aceea că Ucraina a sprijinit rebelii sirieni în răsturnarea regimului Assad, citim în Liberation. Aceasta este o „acuzație” recurentă din partea Moscovei de săptămâni, chiar luni de zile: Kievul ar fi furnizat drone rebelilor islamiști ai HTS pentru a doborî regimul sirian și, în același timp, pentru a slăbi aliatul rus. Această presupusă colaborare dintre Ucraina și opoziția siriană fusese de curând respinsă de EUvsDisinfo, celulă de pe lângă serviciul diplomatic al Uniunii Europene responsabilă de lupta împotriva dezinformării – în special a celei de la Moscova. Doar că Washington Post a venit să contrazică aceste dezmințiri: „surse familiare cu activitățile militare ucrainene în străinătate” relatează că „serviciile de informații ucrainene au trimis aproximativ douăzeci de operatori de drone cu experiență și aproximativ 150 de drone FPV la cartierul general al rebelilor din Idlib, Siria” pentru a ajuta gruparea Hayat Tahrir al-Sham. Totuși, cotidianul american precizează că „ajutorul de la Kiev a jucat doar un rol modest în răsturnarea președintelui sirian Bashar Al-Assad”. În general, Ucraina nu își recunoaște oficial implicarea externă împotriva Rusiei (în Siria sau în altă parte), dar nici nu o neagă. Uneori chiar o sugerează. În iunie, un articol din Kyiv Post cita o sursă din serviciile de informații militare ucrainene care a raportat că agenții Kievului au lovit ținte rusești în Siria de la începutul anului, în colaborare cu „opoziția siriană”.
Două cotidiene bulgare, 24CHASA și Sega, se arată îngrijorate de catastrofa ecologică produsă în apropierea strâmtorii Kerci.
Un petrolier rusesc care transporta mii de tone de produse petroliere a fost avariat duminică într-o furtună puternică în strâmtoarea ce separă Crimeea de Rusia și a provocat o deversare de petrol. Un al doilea petrolier a suferit avarii în aceeași zonă. Potrivit informațiilor din presa rusă, citate de Associated Press, aproximativ 3.700 de tone de păcură s-au deversat în Marea Neagră. ONG-ul Greenpeace, citat de Sega, avertizează că accidentul ar putea deveni una dintre cele mai mari catastrofe tehnologice provocate de om în zona Mării Negre, provocând sufocarea glorei și a faunei marine ca urmare a lipsei de adâncime a apelor în regiunea respectivă. „Bulgaria, România și Ucraina vor monitoriza pericolele de la Marea Neagră” – scrie la rândul său 24 Chasa, care citează o opinie contrarie Greenpeace, lansată de un specialist al Ministerului Mediului de la Sofia. „O parte din poluarea cu petrol care ajunge în interiorul Mării Negre va rămâne probabil în vârtejurile apei”, crede acesta. „Nu există riscul unei poluări semnificative cu petrol care să pună în pericol apele teritoriale bulgare și litoralul bulgăresc”.
Încheiem cu un articol din POLITICO, care sub titlul „Primarul Bucureștilor intră în cursa prezidențială a României” publică un portret al noului candidat.
„Nicușor Dan, un matematician și activist civic în vârstă de 54 de ani, se află acum la al doilea mandat de primar al Bucureștilor. El a fondat și a condus până acum câțiva ani un partid liberal din care a apărut Uniunea Salvați România – în prezent al treilea cel mai mare partid din parlamentul României. În prima campanie pentru primărie, în 2016, Dan promitea eradicarea corupției, a evaziunii fiscale și a spălării de bani. El a transmis un mesaj similar și luni, la anunțarea noii candidaturi, identificând necesitatea combaterii corupției, imprimării unei direcții a țării și vindecării clivajelor sociale și culturale”, mai notează Politico./rlambru
