La 29 octombrie 1923 au fost transmise primele emisiuni de la Radio Berlin. La început au existat mai multe posturi particulare şi regionale. La 15 mai 1925 zece posturi particulare şi regionale s-au unit formând Radiodifuziunea de Stat Germană (Reichs – Rundfunkgesellschaft mbH). În timpul războiului Radio Berlin a difuzat zilnic emisiuni în limba romănă. Emisiunile erau scurte şi conţineau ştiri şi propagandă de război. Aceste ştiri proveneau de la Ministerul de Externe şi de la Ministerul Propagandei. În subordinea acestor ministere a existat un serviciu de monitorizare a emisiunilor de radio. În Arhiva de istorie orală – Radio România se păstrează amintirile Mariettei Albert care în timpul războiului a lucrat la serviciul de monitorizare german.
În timpul războiului am fost angajată la Berlin, la Ministerul de Externe German – secţia radio. Am lucrat doi ani: 1940 şi 1941…până la sfârşitul lunii septembrie ’41. Deoarece recepţia posturilor de radio este întotdeuna mai bună lângă un lac, secţia noastră radiofonică a fost lângă lacului Wan Zee din apropierea Berlinului.. Era acolo o clădire foarte mare, care fusese odinioară [un] mare hotel restaurant. La parter era administraţia şi biroul redactorului german unde duceam materialele recepţionate de noi. Alături erau dactilografele care scriau textele noastre. Tot la parter era un restaurant unde puteam mânca. La etaj erau multe camere unde eau monitorii. Şi în fiecare cameră era un aparat mare de radio, marca Blaupunkt. Şi se asculta [în] toate limbile. Eu am fost în cămăruţa de limba română. Acolo eu ascultm posturi de radio care emiteau în limba română. Am ascultat Radio Bucureşti, Londra… Moscova… Bari…. Eu am avut noroc că am cunoscut stenografia română şi deci am stenografiat ce ascultam. Aşa am avut textele exacte. După ce stenografiam, traduceam în limba germană aceste [notiţe] şi apoi le dictam unei dactilografe. Apoi materialele plecau la Ministerul de Externe [la] Ribbentropp şi la Ministerul de Propagandă [la] Goebbels. La secţia română eram doua persoane: eu şi prietena mea Edith Roşescu carea a rămas la Berlin până la sfârşitul războiului. Alături de noi mai era trei soldaţi de la Armata germană – Wermacht…. unul era din Bucureşti, altul era din Banat, altul era din Transilvania. Ei făceau monitorizare pentru armată.
Programul meu de lucru era întotdeauna seara… de la ora opt seara… Ţin minte că Radio Londra transmitea la ora opt seara. În principalul ne interesau ştirile, dar şi comentariile. Am ascultat deseori şi Radio Bucureşti, pentru că probabil nemţii au făcut control … De exemplu îmi aduc aminte de un discurs ţinut de mareşalul Antonescu… eu am fost obligată să-l urmăresc. L-am stenografiat şi apoi l-am tradus…
În 1941 am venit la Legaţia germană de la Bucureşti unde am avut exact acelaşi serviciu, adică ascultam posturi [de radio]… Biroul nostru a fost tot lângă apă, pe malul lacului Snagov. Era o clădire înaltă, cu cel puţin un etaj, cu multe camere şi cămăruţe… Faţă de Berlin, la Snagov a fost puţin mai modest. Îmi aduc aminte că la Snagov erau mai mulţi monitori de limba rusă. La Snagov am lucrat până la 23 august 1944.
[Interviu realizat de Octavian Silivestru, 3.11.1998]
