Arhitecţii au găsit o modalitate revoluţionară de a răspândi verdeaţa în marile oraşe şi anume au recurs la „grădina cibernetică”, care funcţionează în mod autonom şi poate avea resurse proprii. Proiectul se numeşte „Hortcum machina, B” şi a fost creat de William Victor Camilleri, în parteneriat cu Danilo Sampaio de la Şcoala de Arhitectură Bartlett de la University College din Londra. Dispozitivul modern foloseşte o serie de senzori de monitorizare electro-fiziologică a plantei, care, practic, îi conferă o formă primitivă de ‘inteligenţă’. „Nucleul său are 12 module de grădină, fiecare dintre acestea conţine specii native britanice orientate spre exterior care se pot extinde în formă liniară. Acest mod de acţionare permite structurii să devină mobilă prin deplasarea centrului de gravitate. Inteligenţa dispozitivului constă în detecţia electro-fiziologică a stării individuale a plantelor, în controalele şi luarea deciziilor în ce priveşte orientarea structurii şi în mobilitatea acestuia”, au declarat membrii echipei. Cu alte cuvinte, grădina se poate rostogoli până când senzorii electro-chimici nu descoperă un mediu ideal pentru supravieţuirea plantelor. „În viitorul apropiat vom avea mult mai dezvoltat domeniul de autoturisme şi vehicule fără şofer, forme autonome de zbor şi alte forme de robotică inteligentă cu care vom construi un habitat comun. „Hortcum machina B este un cyber-grădinar urban”, afirmă membrii echipei.
(www.independent.md – 20 mai)
