Anton Groman s-a născut la 13 iunie 1926, în București. A practicat ca junior fotbalul, apoi, ca senior, rugby-ul. După finalizarea carierei sportive a activat ca antrenor la copii şi juniori la CSS Bucuresti, Sirena, Rapid (impreuna cu Gica Pârcălăbescu), Constructorul (cu Alexandru Teofilovici), Dinamo IX (cu care a promovat în Divizia A) si Dinamo. Campion national cu Dinamo în 1951 si 1952. Maestru Emerit al Sportului, decorat cu „Medalia Muncii”.
În paralel cu activitatea sportivă, a început să colaboreze în presă, mai întâi, din 1950, la Radiodifuziunea Romana apoi, între 1971 şi 1977, a fost angajat la TVR, redacţia Actualităţi, secţia Sport. A fost prezent la Rugby World Cup 1995, a urmărit dispute din Cupa Naţiunilor FIRA – în special, meciurile România – Franţa -, Turneul celor 5 Naţiuni şi Campionatul European (actualul Campionat Mondial) FIRA. A decedat în București, la 9 aprilie 2011, în vârstă de 85 de ani. Din vara aceluiași an Federația Română de Rugby a instituit un premiu anual acordat jurnaliștilor de sport, cu numele lui Anton Groman.
A debutat în sport de tânăr, mai întâi în fotbal. ”Am jucat fundaș la clubul Juventus București, cel care avea să fie mutat mai apoi la Ploiești și care, astăzi, se cheamă Petrolul”, își amintea cu drag comentatorul sportiv. Antrenorul Chici Maior m-a folosit în câteva partide ale seniorilor. Nu uit nici acum de jocul de la Slobozia, cel dintâi. La intrarea în oraș, pe calcanul unei case înalte, stătea scris: Marea echipă Juventus București joacă astăzi cu echipa noastră, la ora…, pe stadionul… Apoi, erau date formațiile”. În meciul de debut, a jucat extremă stânga. Aflat în careul de 16 metri, a primit un balon de la fotbalistul-hocheist Mișu Flamaropol și, fără să stea pe gânduri, a tras la poartă.”Mișu Flamaropol, de pildă, m-a înjurat printre dinți. Era vedeta și normal ar fi fost să marcheze el. Gică Bărbulescu, blondul mijlocaș la Juventusului, m-a dojenit cu mai multă blândețe. Mi-a spus că trebuia să pasez. Atunci, eu nu aveam habar de regulile pe care trebuia să le respecte noul-venit în echipă. Știam doar că fotbalul se joacă pe goluri”.
La rugby, Anton Groman a ajuns dintr-o întâmplare..”Era în anul 1940. Aveam 14 ani și învățam la Liceul Comercial Petru Rareș. Eram dezvoltat fizic pentru vârsta mea (1,80 m și 75kg, n.red.) și mă mișcam cu ușurință la orele de educație fizică. Făceam volei, fotbal, participam la alergări pe distanțe scurte. Acolo, în curtea școlii, i-am atras atenția lui Costel Bănică. Era mai mare decât mine cu un an și juca rugby la Locomotiva PTT. El m-a luat la un antrenament al echipei de seniori”. Ca junior, a evoluat la echipele Liceului „Petru Rareş” şi Locomotiva PTT, iar ca senior la CCA (actuala Steaua), Armata Pandurul şi Dinamo.
Mihaela Bilbiie
