DEUTSCHE WELLE, 3 noiembrie 2016 – Pentru prima dată după 20 de ani, o instituție oficială a statului confirmă versiunea populară asupra Revoluției române, aceea care fusese mereu cenzurată ca formă de subversiune.
Parchetul a difuzat miercuri un comunicat în care explică extinderea investigațiilor în Dosarul Revoluției, pentru ”infracțiuni contra umanității”. E ca și cum întregul proces s-ar relua dintr-o nouă perspectivă, atentă, de astă dată, la planul de ansamblu, care fusese complet ignorat în toate investigațiile precedente. Uimitor și scandalos a fost că, timp de două decenii, parchetele militare au investigat (sau au simulat că investighează) episoade distincte care, pur și simplu, nu puteau fi articulate între ele.
E un exemplu de școală în teoria literară, bătălia de la Waterloo așa cum a fost ea percepută de eroul romanului lui Stendhal, ”Mânăstirea din Parma”: plonjat în mijlocul bătăliei, Fabrice del Dongo e copleșit de o mulțime de amănunte terifiante care îl împiedică să înțeleagă ce curs urmează evenimentele, cine atacă, cine se retrage, cine pierde sau cine câștigă. Or, procurorii militari s-au purtat timp de 20 de ani ca niște tineri recruți pierduți în mijlocul unei bătălii ininteligibile. Abia acum parchetele militare reușesc să dobândească imaginea de ansamblu, așa cum reiese din acest comunicat: ”Din modul în care s-a produs acest atac reiese existenţa unui plan după care s-a acţionat, plan care a urmărit crearea unei stări de confuzie în rândul forţelor armate, prin divizarea conducerii Ministerului Apărării Naţionale şi difuzarea unor ordine, rapoarte şi informaţii false, scoaterea în stradă şi înarmarea populaţiei, respectiv crearea aparenţei unui „război civil” în care să se confrunte unităţi înarmate aparţinând Ministerului Apărării Naţionale şi Ministerului de Interne sau aceluiaşi minister, în scopul preluării puterii şi legitimării noilor lideri. În realizarea acestui plan s-a apelat la Televiziunea Română, care a transmis comunicate alarmiste şi uneori false, la tăierea legăturilor telefonice şi aducerea la conducerea ministerelor de forţă a unor foste cadre militare loiale noii conduceri politico-militare, cu consecinţa generării unui „război” psihologic şi mediatic care a condus la producerea a numeroase victime.”( http://www.mpublic.ro/)
Am reprodus pasajul în întregul său ca să fie mai clar că anchetatorii par să afle, în sfârșit, ceea ce istoria orală, ca și istoriografia neoficială stabiliseră deja de multă vreme: după 22 decembrie 1989, puterea instituită prin lovitură de stat a simulat luptele de stradă cu scopul de a-și crea o legitimitate revoluționară. Parchetele militare admit și ele, în sfârșit, că Revoluția a fost, după o anumită dată, o farsă sângeroasă. ”Cine a tras în noi după 22?” era o întrebare scandată în Piața Universității, care lumina prin ea însăși natura situației. Ceaușescu fusese înlăturat de complotiști din intimitatea vechiului regim care nu aveau nicio legitimitate publică și care aveau nevoie să-și croiască o aură revoluționară. Cei care au fost pe străzi în acele zile au sfârșit prin a înțelege destul de repede că, în zilele imediat următoare fugii lui Ceaușescu, administrația continua să fie controlată de o putere anonimă, care se putea mobiliza cu iuțeala și eficiența unui aparat de stat aflat în deplină funcționalitate.
Comunicatul Parchetului este un eveniment important, deși nu unul în sensul în care s-ar putea crede. Căci sunt slabe speranțe ca noua investigație să-i dezvăluie pe toți cei implicați în complotul din decembrie 1989, să le stabilească cu precizie rolurile și dimensiunea vinovăției, aducându-i în fața Justiției. Dar este totuși de semnalat că, pentru prima dată după căderea comunismului, o instituție oficială a statului, una legată intim de resorturile cele mai importante ale Puterii, confirmă versiunea populară asupra Revoluției, aceea care fusese mereu cenzurată ca formă de subversiune. E adevărat că s-au scris și s-au spus multe lucruri, în deplină libertate, dar ele au fost mereu minimalizate ca forme de conspiraționism naiv și rău intenționat. În treacăt fie spus, dacă ”teoria conspirației” a fost dovedită vreodată, atunci, cu siguranță, acest lucru se întâmplă acum în cazul Revoluției române.
Parchetul ne dă o veste bună: ”Cercetările urmează a fi reluate cu privire la toate faptele care au făcut obiectul dosarului nr. 11/P/2014, inclusiv cu privire la faptele comise după data de 22.12.1989 pe întreg teritoriul ţării, conform dispozițiilor reținute în încheierea de confirmare a redeschiderii urmăririi penale în cauză.”
Dar există și un revers întunecat, căci adevărul e recunoscut oficial abia după ce se vor fi scurs cele două decenii dintr-o tristă profeție.
Autor: Horațiu Pepine/abuzoian
