În data 2 februarie Vladimir Putin, preşedintele Rusiei a făcut o vizită oficială de o zi la Budapesta, unde s-a întâlnit cu primul ministru maghiar, Orbán Viktor. Este de menţionat că aceasta este cea de-a treia vizită a liderului rus în Ungaria în decurs de doi ani. Potrivit agenţiei de ştiri MTI, pe agenda discuţiilor au figurat probleme de politică externă, situaţia din estul Ucrainei, criza din Siria, precum și restabilirea relaţiilor dintre Rusia şi Uniunea Europeană. În cadrul relaţiilor bilaterale s-a discutat despre cooperarea în domeniul culturii, s-a semnat programul privind cooperarea interregională pe perioada 2017-2022, însă cel mai important capitol a fost cel energetic. După cum a declarat Iuri Usakov, consilierul preşedintelui rus, încă dinainte de vizita lui Putin, Ungaria ar putea să beneficieze de gazul rusesc prin două gazoducte, prin aşa numitul Nord Stream şi prin cel care va traversa Turcia. S-a discutat totodată şi despre datoria statului maghiar de 126,5 milioane de dolari faţă de banca rusească Vieseconombank. Datoria datează încă din anul 2012, când compania aeriană maghiară de stat Malév a dat faliment. Proprietarul minoritar şi principalul finanţator al Malév a fost banca rusească sus menționată, iar în cadrul procedurii de lichidare nu s-a reuşit stingerea datoriei. Szíjjártó Péter, ministrul de externe maghiar, a discutat anterior despre acest subiect cu preşedintele băncii Vieseconombank la Moscova şi a exprimat dorinţa părţii maghiare să negocieze posibilitatea plăţii datoriei în rate şi fără un proces juridic. Deşi oficial nu a figurat pe agenda discuţiilor, este greu de crezut că nu s-a discutat şi despre modernizarea centralei atomice din Paks, cu participarea firmei ruseşti Rosatom. Este de menţionat că documentele acestui acord încheiat acum trei ani au fost secretizate pentru 30 de ani, iar opinia publică nu ştie cât va costa bugetul maghiar această investiţie.
Din simpla lecturare a agendei întâlnirii putem constata că poziţia părţii maghiare în cadrul acestei întâlniri a fost mai vulnerabilă. Ungaria nu are rezerve importante de hidrocarburi şi, odată cu abandonarea proiectului Nabucco, este dependentă de gazul şi ţiţeiul rusesc. Deşi situaţia economică a ţării pare mulţumitoare (Moody’s în data de 4 noiembrie 2016 a îmbunătăţit încadrarea Ungariei, care a ajuns în categoria ţărilor recomandate pentru investitori), săptămânalul Heti Világgazdaság atrage atenţia că acest rezultat se datorează mai mult unor măsuri de lichidare a rezervelor şi nu a creşterii competitivităţii firmelor maghiare (de exemplu: rezervele de aur ale ţării au fost vândute până la ultimul gram). În aceste condiţii Ungaria are nevoie de pieţele ruseşti, care sunt însă controlate politic.
Pentru Vladimir Putin problema cea mai arzătoare este ca Rusia să scape de sancţiunile economice ale UE. Ungaria – prin ministrul său de externe Szíjjártó Péter – a criticat deseori sancţiunile (săptămâna trecută şeful diplomaţiei maghiare a declarat că „interesul oamenilor maghiari este ca raporturile dintre UE şi Rusia să se normalizeze, pentru a nu obstrucţiona relaţiile comerciale dintre cele două ţări”). Analiştii estimează însă că premierul maghiar nu are curajul să iniţieze ridicarea sancţiunilor, nici măcar limitarea acestora, pentru a nu periclita finanţarea ţării de la Bruxelles.
Dansul păunului (cum l-a denumit chiar Orbán Viktor cu altă ocazie) dintre Bruxelles şi Moscova, pare că este strategia maghiară. Premierul maghiar mizează pe slăbirea şi lipsa de reacţie a Uniunii Europene şi doreşte să obţină profitul economic şi politic maxim din ambele legături. Această reţetă a fost experimentată – sigur, în condiţii mult diferite – de Nicolae Ceauşescu, a cărui politică de o relativă independenţă faţă de Moscova mult timp a fost considerată prima crăpătură pe blocul sovietic şi secretarul general român a beneficiat câţiva ani de bunăvoinţa Occidentului. Cum însă nici acea strategie nu s-a dovedit viabilă pe termen lung, este foarte probabil că nici aceasta nu va fi. Atât politicienii europeni, cât şi liderul rus sunt oameni pragmatici. Dacă UE trece peste şocul provocat de Brexit şi se întăreşte, atunci atitudinea sa va fi mai fermă faţă de Ungaria, iar dacă procesul de dezintegrare va continua, atunci oricum finanţarea Ungariei va fi redusă, sau poate chiar stopată. Pe de altă parte, şi răbdarea lui Putin este limitată şi urmăreşte foarte atent procesele din cadrul UE. Oricând se poate întâmpla să nu mai aibă nevoie de un cap de pod în UE, cum este Ungaria.
Două organizaţii civice (Honfoglalás şi Putin fan club) au solicitat prin scrisori transmise Ambasadei Ruse din Budapesta ca Putin să intervină pentru realizarea autonomiei Ţinutului Secuiesc în România. Astfel de idei au apărut şi în presa românească, unii mergând până la ipoteza împărţirii iminente a României între Republica Moldova şi Ungaria. În lumina celor de mai sus, aceste speranţe pe de o parte, şi temeri de altă parte, par iluzorii. Este greu de crezut că preşedintele rus ar risca un război cu NATO şi cu UE doar ca să dea satisfacţie unor capete înfierbântate din Ungaria.
Vizita lui Putin în Ungaria a fost intens comentată de presa internaţională, Canalul de televiziune Euronews a titrat materialul despre eveniment: Calul troian în braţele Uniunii Europene. Rick Lyman, jurnalistul The New York Times, a făcut o paralelă între vizita lui Putin la Budapesta de acum doi ani, şi cea de acum. A scris acesta, că vizita de acum are loc într-un alt context politic datorită alegerii lui Donald Trump. Cei doi şefi de stat s-au bucurat de alegerea lui Trump, dar nu se ştie în ce mod vor exploata această nouă situaţie „agresivul Putin” şi „populistul Orbán” . The Washington Post a scris în acelaşi spirit corespondenţa sa de la Budapesta. A amintit că Orbán s-a purtat cu dispreţ faţă de Obama, pe care l-a acuzat că – sub masca luptei împotriva corupţiei – vrea să influenţeze politica internă din Ungaria iar în persoana lui Putin a găsit un bun partener cu care are viziuni identice în ceea ce priveşte criza imigranţilor. Frankfurter Allgemaine Zeitung în articolul intitulat Ungaria este din nou mare? subliniează că premierul maghiar se bucură atât de simpatia lui Trump, cât şi de cea a lui Putin, de exemplu a vorbit la telefon cu noul preşedinte american înaintea Angelei Merkel şi a lui Putin. Este o performanţă mare din partea unei ţări mici, cu o economie nu foarte puternică şi cu o poziţie geografică neinteresantă din punct de vedere strategic. „Nu ar fi nici o problemă dacă acest rezultat ar fi fost obţinut printr-un efort diplomatic inteligent, dar a fost obţinut prin atacuri repetate la adresa UE, pe care o urăşte atât Putin, cât şi Trump”.
Desigur, ziarele ruseşti au tratat vizita într-o cu totul altă lumină: Kommersant a scris că cel mai important moment a vizitei a fost anunţul lui Putin referitor la Ucraina şi a apreciat că Orbán a oferit terenul propice pentru aceste declaraţii. Parte a grupului de media a statului rus Vesti a scris în articolul intitulat La o parte cu sancţiunile! că Ungaria, deşi nu s-a opus sancţiunilor UE, doreşte o cooperare mai strânsă cu Rusia, iar portalul de ştiri Gazeta.ru și-a exprimat speranţa că odată cu alegerea lui Trump, relaţiile dintre UE şi Rusia se vor normaliza.
