Timp de trei săptămâni, pe site-ul nostru www.rador.ro, dar şi pe FB, am încercat să ne provocăm tinerii cititori să ne dezvăluie de ce aleg …să fie buni şi să se implice în proiecte ce pot schimba lumea în care trăim.
Rezultatele au fost surprinzătoare, aşa cum veţi putea vedea, de sâmbătă, când începem publicarea articolelor câştigătoare. În afara premiiilor I, II şi III, s-au acordat 8 premii speciale, care să recompenseze o muncă de calitate.
Le mulţumim tuturor participanţilor, elevi la Colegiul Naţional «Gheorghe Lazăr», şi la Liceul Teoretic «Alexandru Ioan Cuza» din Bucureşti pentru entuziasmul, bucuria şi performanţa lor.
Şi acum să îi cunoaştem pe câştigători:
Tudor Alexandru Dumitrescu, Colegiul Naţional „Gheorghe Lazăr” – premiul III
Misterul bunătăţii
În zilele noastre, bunătatea oamenilor se poate observa din ce în ce mai puţin, pe alocuri ea lipsind cu desăvârşire. De la banalele formule de salut prin care se arată respectul faţă de cei apropiaţi şi nu numai, până la facerea de bine, considerată de unii atât de complexă, amabilitatea, îngăduinţa sau generozitatea par mai degrabă a fi ascunse pe un vârf de munte sau într-o groapă abisală, astfel încât oamenii să nu mai poată ajunge cu uşurinţă la acestea.
Există momente în viaţă când pur şi simplu simţi că trebuie să fii tu acela care reuşeşte să ajungă în vârful muntelui pentru a putea reda libertatea bunătăţii ce a fost, mai degrabă, blestemată de socirtatea actuală să stea în umbră, ascunsă. Mi-am dat seama că fără un gram de bunătate nu ne-am mai putea numi oameni. Doar omul, fiinţă înzestrată cu conştiinţă, este capabil să facă diferenţa dintre bine şi rău, aceste două noținuni reprezentând cei doi poli ai axei noastre morale. Constat însă, cu mare dispreţ, că într-o societate în care există o răsturnare de valori, bunătatea nu mai este înţeleasă drept calitatea supremă, ci este batjocorită, confundată cu slăbiciunea şi inadaptarea la „jungla” vieţii. De aceea, cu atât mai mare este meritul celor ce reuşesc să rămână buni în împrejurări vitrege, ei fiind acele fiinţe luminoase, spirite superioare, de care se leagă speranţele celor neajutoraţi, umiliţi sau defavorizaţi.
Bunătatea este o trăsătură de caracter, o atitudine ce se manifestă prin înclinarea spre a face bine. Ea este prezentă în fiecare dintre noi, doar că trebuie să fim capabili să o găsim. Drumul până la acest gram de milostivire ce se regăseşte în interiorul nostru poate fi unul scurt şi plăcut sau, din potrivă, unul abrupt, sinuos. Îngăduinţa este deseori o întruchipare a persoanelor dragi, care ne iartă cu blândeţe greşelile şi ne conduc cu înţelepciune pe drumul vieţii: mama, prietena/prietenul, mentorul, ocrotitorul, binefăcătorul.
Am ales pentru prima dată calea bunătăţii la vârstă de trei-patru ani, când fiind alături de bunica mea în autobuz (amândoi stand pe scaun) am văzut un domn mai în vârstă căruia mi-a făcut plăcere să-i ofer locul pe care stăteam. Acesta, puţin şocat când a observat că un copilaş că mine s-a ridicat spre a-i oferi locul sau a rămas plăcut surprins, mai ales că, în zilele noastre, cei mai mulţi adolescenţi și copii preferă să stea şi să se uite pe geamul autobuzului, făcându-se că nu observă persoanele în vârstă sau mamele cu copii ce stau în picioare, în loc să le ofere locul pe care stau. Acest lucru ţine şi de „cei şapte ani de acasă”, expresie devenită clişeu în ultimii ani. Această perioada, în care ne formăm propriul caracter şi în care aflăm despre bunătate şi răutate, este cea care face diferenţa dintre un om bine educat, care ştie ce este generozitatea şi unul care preferă să-şi trăiască viaţa imaginându-şi că aceasta este doar o “junglă”.
Deşi trecută adesea neobservată, bunătatea, reprezintă însăşi calitatea vieţii. Alexandru Vlahuţă spunea: „Ce este bunătatea? O frumuseţe pe care o pricepi direct cu sufletul.”. Omul mărinimos vede dincolo de dreptatea imediată, dincolo de ariditatea unor regului sau a unor texte de lege; a fi o persoană înţeleaptă înseamnă a putea percepe acea măruntă bucată de bunătate numită toleranţă, dar şi modestia, calitate ce se află în strânsă legătură cu bunătatea.
A fi o persoană bună este un atribut al sufletului frumos, al caracterului nobil ce trebuie apreciat la adevărata sa valoare, oriunde este întâlnit, el fiind adesea asociat cu iubirea.
