Tonică, antianemică, remineralizantă, cicoarea este o plantă care aparține familiei Asteraceae, la fel ca margareta, floarea-soarelui sau păpădia.
În orașul Kolkja din Estonia, la subsolul clădirii Centrului Peipsimaa, se află un muzeu al cicoarei. În muzeu sunt expuse diferite ustensile care au fost întrebuințate pentru cultivarea plantei și un cuptor, care datează din 1893 – anul construirii clădirii – și care era utilizat pentru uscarea cicoarei. La Muzeul Cicoarei, vizitatorii ascultă povestiri și descoperă lucruri interesante despre istoria, cultivarea, valorile nutriționale și efectele acestei plante asupra sănătății noastre.
Nativă din Europa, răspândită în Asia, Africa și America de Nord, cicoarea sălbatică sau cicoarea comună (Cichorium intybus) este o plantă erbacee, perenă, comestibilă, întâlnită pe marginea drumurilor, căilor ferate, prin lanurile de cereale și în grădini.
Cunoscută încă din anul 4000 î. Hr., cicoarea a fost apreciată pentru proprietățile sale terapeutice. Vechii egipteni o foloseau pentru a purifica sângele și pentru a trata problemele hepatice, de la plantă utilizând florile, frunzele, semințele și rădăcina. Cel mai vechi document scris care se referă la cicoare este Papirusul Ebers. Celebrul medic al antichității, Dioscoride a fost primul care a menționat cicoarea pentru calitățile sale revigorante. Romanii consumau frunzele verzi în salate. Pliniu cel Bătrân, Virgiliu și Ovidiu au descris efectele benefice ale cicoarei, medicul Galen o denumea „prietena ficatului”, iar Horațiu a inclus planta ca parte a dietei sale, scriind că, pentru a se reface, are nevoie de măsline, nalbă și cicoare. Hildegard von Bingen recomanda cicoarea pentru a stimula digestia.
Încă din secolul al XVIII-lea, Frederic cel Mare a impus cultivarea cicoarei pentru proprietățile ei curative și pentru rădăcinile din care se prepară înlocuitorul de cafea. Planta consolidează sistemul imunitar și ajută în tratamentul afecțiunilor hepatice. Ceaiul de cicoare are efecte benefice împotriva stresului, bolilor de stomac și de intestine. Poate fi folosit ca remediu pentru reumatism, gută și artrită. De asemenea, scade nivelul trigliceridelor și colesterolului din sânge, ajută la slăbire și la menținerea unei greutăți optime. Totodată, cicoarea este recomandată în anorexie, astenie, anemie, diabet, insuficiență biliară, colici hepatice, infecții urinare, pietre la rinichi, constipație și dermatoze.
Cicoarea are un conținut bogat în calciu, zinc, magneziu, potasiu, fosfor, sodiu, fier, mangan, cupru și vitamine: A (o sută de grame oferind organismului 114% din doza zilnică recomandată) B6, C (oferă 40% din doza zilnică recomandată), E, K și P.
Din plantă medicinală, cicoarea devine, odată cu descoperirea procesului de prăjire, în secolul al XVII-lea, un produs de larg consum. Cicoarea a fost cunoscută însă pentru prima dată ca înlocuitor de cafea la începutul anilor 1800, când, potrivit legendei, trupele lui Napoleon au adus planta din nordul Europei în Paris. Rădăcina uscată și prăjită, apoi măcinată sub formă de pudră, este utilizată pentru a prepara cafea. Această băutură este nutritivă, bogată în fibre, minerale și antioxidanți, ajutând organismul în lupta împotriva îmbătrânirii celulare. O ceașcă de cafea de cicoare acoperă 15% din necesarul zilnic de fibre, 10% din cel de magneziu și 25% din doza zilnică recomandată de fosfor. Frunzele plantei sunt asemănătoare la gust cu cele ale păpădiei și pot fi consumate crude în salate, asezonate cu ulei de măsline, suc de lămâie și usturoi. În bucătăriile lumii, frunzele de cicoare se prepară la fel ca spanacul, se întrebuințează ca umplutură pentru plăcinte, se pot consuma cu paste făinoase, în omlete sau în diferite feluri de mâncare cu carne. Florile se folosesc pentru a garnisi salatele sau pentru a decora dulciurile. Cafeaua de cicoare se consumă simplă, cu lapte sau cu frișcă, îndulcită, după preferință, cu zahăr brun sau miere.
Muzeul Cicoarei dispune de un restaurant, în care turiștii pot savura băuturi și diverse preparate cu și din cicoare.
Magazinul muzeului vinde o varietate de produse de cicoare (miere, pâine, sirop, biscuiți, fursecuri, prăjituri, săpunuri).
Muzeul Cicoarei din Kolkja, Estonia, este deschis zilnic, între orele 11:00 – 18:00.
Ada Ionescu
