RADOR vă propune un serial în patru episoade cu fragmente din amintirile unor participanţi la evadarea din august 1944: Constantin Cheaţă (ilegalist care a participat la organizarea evadării), colonel Traian Borcescu (şeful Secţiei de Contrainformaţii din cadrul Serviciului Secret de Informaţii care a ştiut de planul evadării), Mihai Roşianu (ilegalistul care a conceput planul evadării lui Gheorghe Gheorgiu Dej) şi Gheorghe Apostol (prietenul şi colaboratorul lui Gheorghe Gheorghiu Dej care a evadat din lagărul de la Târgul Cărbuneşti). Aceste amintiri se păstrează în Arhiva de Istorie Orală – Radio România.
În mai 1921, aripa de extremă stângă a Partidului Socialist din România a votat pentru transformarea partidului în Partidul Socialist-Comunist, redenumit apoi Partidul Comunist din România. Câţiva ani mai târziu, în anul 1924, datorită politicii antiromâneşti pe care o desfăşura, Partidul Comunist din România a fost interzis de autorităţi. Partidul a rămas în ilegalitate până la 23 august 1944. Numărul membrilor PCR în perioada interbelică nu este cunoscut cu precizie. Partidul Comunist din România număra cu în jur de 2000 de membri în 1922. Ceva mai tîrziu, în vara anului 1944, în România activau între 794 și 1150 de comunişti. În preajma zilei de 23 august aproape toți liderii comuniști era închişi, cei mai mulţi în lagărul de la Târgu Jiu. Ca orice partid care funcţiona in ilegalitate, Partidul Comunist era condus după principii militare. Regula de baza era subordonarea faţă de şefi. În lagăr existau mai multe celule compuse din douăzeci – treizeci de membri care după intrarea României în război (iunie 1941) nu se mai întâlneau în şedinţe de lucru. Fiecare celulă avea câte un reprezentant care era în legătură cu cineva din conducerea organizatiei din lagăr. Sarcinile de partid erau de mică amploare – de obicei răspândirea informaţiilor privind mersul războiului. Conducătorul incontestabil al comuniştilor din lagăr era Gheorghe Gheorghiu Dej. În vara anului 1944, când trupele sovietice intrau în România, conducerea Partidului Comunist Român a hotărât să organizeze evadarea din lagărele de la Târgu Jiu şi Cărbuneşti a unor lideri (Gheorghe Gheorghiu Dej, Gheorghe Apostol). În detenţie, regimul era lejer, mulţi comunişti lucrau în afara lagărului, unde supravegherea nu era strictă. Profitând de această situaţie, mai mulţi conducători comunişti, în frunte cu Gheorghe Gheorghiu Dej, au reuşit să evadeze cu câteva zile înainte de 23 august 1944.
