În urma izbucnirii scandalului Weinstein ( care îl implică pe cunoscutul producător de filme, Harvey Weinstein despre care s-a dovedit că a abuzat sexual mai multe actriţe) şi prin Ungaria s-a iscat un val de dezvăluiri. Despre regizorul şef al Teatrului de Comedie (Vígszínház) Marton László nouă victime au declarat că a abuzat de poziţia socială în care se află pentru a obţine favoruri sexuale mai mari sau mai mici de la studentele sau subalternele sale. Un alt personaj cunoscut în lumea teatrelor maghiare, Kerényi Miklós Gábor fost director al teatrului de operetă şi director artistic al acestuia şi-a cerut pensionarea în momentul în care a fost acuzat de hărţuirea sexuală a subalternelor. Mikonya György, fostul decan al Facultăţii de Pedagogie a Universităţii Eötvös Lóránd a fost demis din funcţie după ce a fost acuzat de hărţuirea unor colege din cadrul facultăţii şi lista ar putea fi continuată.
Subiectul are o mare audienţă, cazurile sunt comentate pe larg atât în presă cât şi pe reţelele de socializare. Nici măcar viaţa politică nu a rămas indiferentă față de subiect, majoritatea comentatorilor şi politicienilor de dreapta acuză presa de opoziţie că prin campania „aberantă” pe care o duce şi prin „absolutizarea corectitudinii politice” distruge valorile artistice naţionale; că în jurul teatrelor frivolitatea este un fenomen normal; că „actriţesele” care nu au obţinut succese cu talentele lor, pozează în victime, ca să atragă atenţia asupra lor etc. Presa de opoziţie şi majoritatea politicienilor de stânga sunt cuprinse de revoltă, întrucât victimele abuzurilor sunt condamnate şi nu cei care comit abuzuri.
Fără doar şi poate, subiectul era atât de „vandabil”, încât s-a realizat un fel de concurs între ziare având ca scop cine reuşeşte să aducă mai multe şi mai interesante poveşti. Ecourile acestei campanii au răsunat şi în presa maghiară din România. Regizorii, actriţele, directorii de teatre maghiare au fost intervievați pe rând, doar-doar apare cineva cu o poveste savuroasă. Nu a apărut nimeni, deşi presiunea asupra mediei din reţelele sociale era din ce în ce mai mare. Texte de genul „nu se poate să nu se fi întâmplat astfel de lucruri, toate lumea ştie, dar nimeni nu vorbeşte. Nu complicitatea sau frica împiedică dezvăluirile, ci incompetenţa şi lipsa de curaj a jurnaliştilor etc.” au inundat suprafeţele virtuale. În această atmosferă, săptămâna trecută unul dintre portalurile respectabile, Transindex.ro a spart gheaţa. A publicat un caz, care mi-a adus aminte celebra replică din filmul A tanú (Martorul) a lui Bacsó Péter, în care personajul care gustă o lămâie care trebuia să fie prima producţie de portocală făcută în Ungaria, spune: „E mai mică, e mai acră, dar e a noastră!”. Redactorul şef al portalului, Kulcsár Árpád a relatat o amintire a sa, în care existau indicii că un actor din Sfântu Gheorghe, Váta Lóránd a abuzat sexual un prieten, care era în stare de ebrietate. Váta Lóránd a calificat drept calomnioase afirmaţiile lui Kulcsár, iar Uniunea Ziariştilor Maghiari din România (MURE) l-a condamnat pe ziarist, susţinând că nu poate fi vorba de hărţuire sexuală pentru că între cei doi, preupusul agresor şi presupusa victimă nu exista un raport de subordonare, faptele nu sunt dovedite, astfel că articolul este un atac la adresa confidenţialităţii vieţii intime. În urma acestei decizii Kulcsár Árpád şi-a dat demisia din funcţia de redactor şef al portalului Transindex.ro. Acesta a declarat că a luat această hotărâre pentru a nu afecta imaginea portalului cu scandalul în care a ajuns, cu toate că nu este de acord cu acuzele care i-au fost aduse.
Autor: Székely Ervin, RADOR
