Joi, 23 noiembrie 2017, plenul Parlamentului dezbate şi votează asupra moţiunii de cenzură iniţiată de PNL, cu tema „PSDragnea, în campanie mumă, la putere ciumă”.
Moţiunea a fost semnată de 147 de senatori şi deputaţi ai PNL, USR şi PMP şi neafiliaţi. Textul moţiunii a fost depus la Parlament vineri, 17 noiembrie, şi a fost citit în plenul Parlamentului, luni 20 noiembrie 2017.
Demersul parlamentarilor din opoziţie reprezintă a treia moţiune de cenzură din legislatura 2016 – 2020, şi cea de-a 35-a din istoria parlamentară a României de după anul 1990, singura legislatură care nu a înregistrat nicio moţiune de cenzură fiind cea dintre anii 1990 şi 1992.
PNL a reușit să obțină și susținerea USR şi a PMP, chiar dacă partidul condus de fostul preşedinte al ţării, Traian Băsescu, a criticat faptul că liberalii nu vin cu o alternativă la actualul guvern.
PNL organizează şi un lanţ uman în jurul Parlamentului României în timpul dezbaterii moţiunii de cenzură.
Ţinând cont de numărul actual al parlamentarilor, de 465 de membri, PNL ar avea nevoie pentru reuşita demersului său parlamentar de minim 233 voturi în favoarea moţiunii, în această situaţie guvernul Tudose urmând a fi demis. Reamintim configuraţia actuală a Legislativului României: PSD – 153 deputaţi şi 67 de senatori (total 220 parlamentari), PNL – 69 de deputaţi şi 29 senatori (total 98 de parlamentari), USR – 29 de deputaţi şi 13 senatori (total 42 de parlamentari), UDMR – 21 de deputaţi şi 9 senatori (total 30 de parlamentari), PMP – 16 deputaţi şi 8 senatori (total 24 de parlamentari), ALDE – 14 deputaţi şi 9 senatori (total 23 de parlamentari), Minorităţi – 17 deputaţi şi parlamentari neafiliaţi – 11. Se poate estima că iniţiatorii acestei moţiuni de cenzură ar mai avea nevoie de cel puţin 80 de alţi susţinători din Parlament pentru a putea spera la reuşita gestului lor.
Promovarea unei moţiuni de cenzură poate avea trei raţiuni distincte:
– fie este promovată de către opoziţie, scopul fiind preluarea puterii de către aceasta. Rezultatul depinde foarte mult de stabilitatea majorităţii parlamentare, iar opoziţia poate profita de momentele de tensiune dintre partidele ce alcătuiesc alianţa majoritară, care pot constitui precursori ai ruperii acesteia, fapt la care opoziţia poate contribui prin momentul de agresivitate politică preprezentat de o moţiune de cenzură
– poate fi rezultatul direct şi imediat al ruperii alianţei majoritare, promovarea moţiunii de cenzură fiind o consecinţă firească a unui nou raport de forţe, al cărui oglindă fidelă trebuie sa fie noul executiv
– nu în ultimul rând – cazul ultimei moţiuni de cenzură din Parlament, cea în urma căreia guvernul Grindeanu a căzut – un astfel de demers politic poate fi iniţiat chiar de majoritatea din Legislativ, atunci când aceasta şi-a pierdut încrederea în Guvern şi decide că este obligatorie schimbarea Executivului.
Conform Constituţiei României, Camera Deputaţilor şi Senatul, în şedinţă comună, pot retrage încrederea acordată Guvernului prin adoptarea unei moţiuni de cenzură, cu votul majorităţii deputaţilor şi senatorilor.
Moţiunea de cenzură poate fi iniţiată de cel puţin o pătrime din numărul total al deputaţilor şi senatorilor şi se comunică Guvernului la data depunerii. În România, dacă nu se realizează această proporţie, moţiunea de cenzură nu mai este luată în discuţie şi, ca urmare, nici supusă votului.
Moţiunea de cenzură se dezbate după 3 zile de la data când a fost prezentată în şedinţa comună a celor două Camere.
La dezbaterea şi votarea moţiunii de cenzură, de regulă, primul-ministru îşi prezintă, în Parlament, răspunsul la adresa celor afirmate în textul moţiunii.
Dacă moţiunea de cenzură este respinsă, deputaţii şi senatorii care au semnat-o nu mai pot iniţia, în aceeaşi sesiune, o nouă moţiune de cenzură, cu excepţia cazului în care Guvernul îşi angajează răspunderea, potrivit articolului 114 din Constituţia României.
Reamintim că în practica parlamentară mai sunt permise şi un alt tip de moţiuni, cele simple, considerate ca având un caracter orientativ, şi nu implică, de regulă, demisia sau demiterea unui ministru care este vizat de un astfel de demers.
În istoria ţării noastre de după Revoluţia din 1989, în Parlament au fost depuse şi votate, până la acest moment, în total, 34 de moţiuni de cenzură, marea lor majoritate fiind respinse, cu trei excepţii: în 13 octombrie 2009, moţiunea de cenzură „11 împotriva României” depusă de PNL şi UDMR a dus la căderea guvernului Emil Boc 1, iar în 27 aprilie 2012, moţiunea de cenzură „Opriți Guvernul șantajabil. Așa nu, niciodată !”, introdusă de PSD şi PNL, a dus la căderea guvernului Mihai-Răzvan Ungureanu, după doar două luni şi jumătate de mandat. O premieră în istoria post – decembristă a României a constituit – o moţiunea de cenzură iniţiată de PSD şi ALDE la adresa propriului guvern, la 21 iunie 2017, guvernul Sorin Grindeanu fiind demis chiar de partidul care l-a propulsat, moţiunea de cenzură fiind adoptată cu 241 de voturi „pentru” şi 10 voturi „împotrivă”, în contextul în care pentru a trece trebuia să întrunească 233 de voturi.
În continuare vă prezentăm cronologic, după data depunerii, moţiunile de cenzură introduse la adresa guvernelor României după anul 1989.
- 14 martie 1993 – Moţiune de cenzură privind Strategia de reformă economico-socială a programului de guvernare introdusă de 122 deputaţi şi senatori F.S.N., P.N.Ţ.C.D., U.D.M.R., P.N.L.-A.T., P.N.L.-C.D., P.E.R., P.A.C., minorităţi şi 1 independent – respinsă
- 31 august 1993 – Moţiune la raportul preliminar al comisiei pentru cercetarea unor cazuri de corupţie depusă de 150 senatori şi deputaţi din P.D., P.N.Ţ.C.D.+P.E.R., U.D.M.R., Grup Liberal şi P.S.D.R. – respinsă
- 7 decembrie 1993 – Moţiune de cenzură privind Falimentul politicii economice a Guvernului şi pierderea totală a credibilităţii, introdusă de 187 deputaţi şi senatori P.N.Ţ.C.D., P.D., U.D.M.R., P.L.93, P.D.S.R., P.A.C., P.E.R., P.N.L.-C.D., P.L. – respinsă
- 22 iunie 1994 – Moţiune de cenzură privind Nerespectarea Constituţiei, depunerea proiectului bugetului de stat pe anul 1994 cu întârziere de 7 luni, depusă de 141 deputaţi şi senatori PNŢCD, UDMR, PL´93, PD, PAC, PSDR, PER, PNL-CD şi 2 deputaţi independenţi – respinsă
- 13 decembrie 1994 – Moţiune de cenzură privind Stoparea privatizării, scăderea nivelului de trai, manifestaţia de protest de la Reşiţa, introdusă de 164 deputaţi şi senatori P.N.Ţ.C.D., P.E.R., P.N.L.-C.D., P.D., U.D.M.R., Grupul Liberal, P.S.D.R., P.A.C. şi 3 deputaţi independenţi – respinsă
- 29 mai 1997 – Moţiune de cenzură referitor la Incapacitatea Guvernului Ciorbea de a guverna ţara, depusă de 140 deputaţi şi senatori aparţinând Grupurilor parlamentare ale P.D.S.R., P.U.N.R., P.R.M. – respinsă
- 5 iunie 1997 – Moţiune de cenzură referitor la Angajarea răspunderii Guvernului asupra Programului de măsuri privind reforma globală, introdusă de 143 deputaţi şi senatori aparţinând Grupurilor parlamentare ale P.D.S.R. şi P.U.N.R. – respinsă
- 17 decembrie 1998 – Moţiune de cenzură referitor la Incapacitatea executivului de a guverna ţara, depusă de 143 deputaţi şi senatori aparţinând Grupurilor parlamentare ale P.D.S.R., P.U.N.R. şi P.R.M. – respinsă
- 15 mai 1999 – Moţiune de cenzură referitor la Angajarea răspunderii Guvernului asupra Proiectului de lege privind accelerarea reformei, introdusă de 158 senatori şi deputaţi aparţinând Grupurilor parlamentare ale P.D.S.R., P.R.M., P.U.N.R., 11 senatori şi deputaţi independenţi şi 1 deputat de la grupul minorităţilor naţionale –respinsă
- 18 decembrie 2001 – Moţiunea de cenzură referitoare la Angajarea răspunderii Guvernului asupra Declaraţiei de politică generală privind bilanţul primului an de guvernare, depusă de 189 senatori şi deputaţi aparţinând grupurilor parlamentare P.N.L., P.D. şi P.R.M. – respinsă
- 27 martie 2003 – Moţiunea de cenzură Mafia sufocă România – Corupţia Guvernului P.S.D. sărăceşte România, introdusă de senatori şi deputaţi aparţinând grupurilor parlamentare ale P.R.M., P.D. şi P.N.L. – respinsă
- 16 iunie 2005 – Moţiunea de cenzură Dictatura şi incompetenţa Guvernului Tăriceanu împotriva integrării europene a României, depusă de 133 de deputaţi şi senatori aparţinând grupurilor parlamentare ale P.S.D. – respinsă
- 15 februarie 2006 – Moţiunea de cenzură Anti-reforma sănătăţii, introdusă de 160 de senatori şi deputaţi aparţinând Grupurilor prlamentare P.S.D. şi P.R.M. – respinsă
- 21 iunie 2006 – Moţiunea de cenzură Guvernul Tăriceanu – Fapte şi Minciuni, depusă de 123 deputaţi şi senatori PSD – respinsă
- 4 iunie 2007 – Moţiunea de cenzură Guvernul Tăriceanu trebuie să plece, introdusă de 119 deputaţi şi senatori – respinsă
- 24 septembrie 2007 – Moţiunea de cenzură 1000 de zile de haos. Sfârşitul guvernării de dreapta, depusă de 140 deputaţi şi senatori aparţinând grupurilor parlamentare ale P.S.D. – respinsă
- 29 octombrie 2008 – Moţiunea de cenzură Educaţia rămâne, Guvernul pleacă, depusă de 130 deputaţi şi senatori, retrase 2 semnături – nu a mai fost dezbătută
- 4 mai 2009 – Moţiunea de cenzură Marea păcăleală PDL-PSD, depusă de 124 de senatori şi deputaţi PNL şi UDMR – respinsă
- 17 septembrie 2009 – Moţiunea Guvernul PDL-PSD a hotărât: „Decât muncă fără rost, mai bine puţin şi prost”, introdusă de deputaţi şi senatori PNL şi UDMR – respinsă
- 6 octombrie 2009 – Moţiunea de cenzură 11 împotriva României, depusă de deputaţi şi senatori PNL şi UDMR – adoptată
- 8 iunie 2010 – Moţiunea „Opriţi genocidul social!”, introdusă de deputaţi şi senatori aparţinând grupurilor parlamentare ale Alianţei PSD+PC din Camera Deputaţilor şi Senat – respinsă
- 18 octombrie 2010 – „Moţiunea României majoritare, moţiune populară”, introdusă de deputaţi şi senatori aparţinând grupurilor parlamentare ale Alianţei Politice PSD+PC şi ale grupurilor parlamentare ale PNL din Camera Deputaţilor şi Senat – respinsă
- 29 octombrie 2010 – Moţiunea „Legea Educaţiei Naţionale, o lege anti-educaţie şi anti-românească”, introdusă de 137 deputaţi şi senatori – nu a mai fost dezbătută
- 15 decembrie 2010 – Moţiunea Legea privind salarizarea în anul 2011 – ultima „ţeapă” trasă românilor de guvernarea Băsescu-Udrea-Boc, depusă de deputaţi şi senatori aparţinând grupurilor parlamentare ale Alianţei Politice PSD + PC şi ale grupurilor parlamentare ale PNL din Camera Deputaţilor şi Senat – respinsă
- 16 decembrie 2010 – Moţiunea „Legea salarizării guvernului iresponsabil”, introdusă de deputaţi şi senatori aparţinând grupurilor parlamentare ale Alianţei Politice PSD + PC şi ale grupurilor parlamentare ale PNL din Camera Deputaţilor şi Senat – nu a mai fost votată
- 8 martie 2011 – Moţiunea de cenzură „Codul Boc – salarii mici, şomaj mare, firme falimentate”, depusă de deputaţii şi senatorii aparţinând grupurilor parlamentare ale Partidului Social Democrat şi ale grupurilor parlamentare ale Partidului Naţional Liberal din Camera Deputaţilor şi Senat – respinsă
- 15 decembrie 2011 – Moţiunea După 22 ani, Democraţia este în pericol, introdusă de deputaţii şi senatorii aparţinând grupurilor parlamentare ale Partidului Partidului Naţional Liberal şi ale grupurilor parlamentare Social Democrat din Camera Deputaţilor şi Senat – respinsă
- 18 aprilie 2012 – Moţiunea de cenzură Opriți Guvernul șantajabil. Așa nu, niciodată !, introdusă de deputaţii şi senatorii aparţinând grupurilor parlamentare ale Partidului Social Democrat şi ale grupurilor parlamentare ale Partidului Naţional Liberal din Camera Deputaţilor şi Senat – adoptată
- 13 mai 2014 – Moţiunea Opriţi Guvernul Ponta 3 – Guvernul corupţiei, demagogiei şi minciunii !, depusă de deputaţi şi senatori aparţinând grupurilor parlamentare ale Partidului Naţional Liberal, ale grupurilor parlamentare ale Partidului Democrat Liberal, de către deputaţi aparţinând grupului parlamentar al Partidului Poporului – Dan Diaconescu şi de către parlamentari neafiliaţi – respinsă
- 12 septembrie – 2014 – Moţiunea Victor Ponta pune în pericol statul de drept ! Opriți fraudarea alegerilor de către PSD !, introdusă de deputaţi şi senatori aparţinând Grupurilor parlamentare ale Partidului Naţional Liberal și ale Grupurilor parlamentare ale Partidului Democrat Liberal – respinsă
- 5 iunie 2015 – Moţiunea de cenzură „Victor Ponta – demis pentru exces de putere prin blocarea alegerilor. Dreptul la vot nu e o lozincă!”, depusă de deputaţi şi senatori aparţinând Grupurilor parlamentare ale Partidului Naţional Liberal, de deputați ai Grupului parlamentar Democrat și Popular precum și 12 parlamentari neafiliați (membri ai Partidului Social Românesc-PSRO) – respinsă
► Ultimele trei moţiuni de cenzură au fost votate după cum urmează:
- La 29 septembrie 2015 – Plenul Parlamentului a dezbătut şi votat asupra moţiunii de cenzură a PNL cu tema „Alege între România şi un premier compromis. Demite-l pe Victor Ponta !”. Textul a fost semnat de 180 de senatori şi deputaţi aparţinând Grupurilor parlamentare ale Partidului Naţional Liberal, de parlamentari ai Grupului parlamentar Democrat și Popular și de parlamentari neafiliați (membri ai Partidului Social Românesc-PSRO) – respinsă
- La 8 februarie 2017 – Moţiunea de cenzură „Guvernul Grindeanu – Guvernul Sfidării Naționale. NU LEGALIZAȚI FURTUL ÎN ROMÂNIA!”, iniţiată de senatori şi deputaţi aparţinând grupurilor parlamentare ale Partidului Naţional Liberal și ale Uniunii Salvați România din Camera Deputaților și Senat, depusă la Parlament la 1 februarie 2017 – respinsă
- La 21 iunie 2017 – Moţiunea de cenzură „România nu poate fi confiscată! Apărăm democrația și votul românilor!”, iniţiată de deputaţi şi senatori aparţinând grupurilor parlamentare ale Partidului Social Democrat și ale grupurilor parlamentare ale Alianței liberalilor și democraților, depusă la Parlament la 18 iunie 2017 – adoptată
