Pentru majoritatea dintre noi, atunci când ne gândim la o aniversare, ne gândim automat la un tort cu lumânări. Tortul reprezintă desertul favorit pentru mici şi mari, o prăjitură care conferă un aer de sărbătoare. Acest desert este o invenţie relativ nouă în gastronomie, deoarece în trecut zahărul a fost un produs foarte scump, iar tortul era doar pentru oamenii bogaţi. Istoria spune că în Grecia antică oamenii pregăteau pâinea rituală din făină, ulei şi vin numită psadista, oferită drept ofrandă zeilor. Cel mai adesea, aceste pâini erau îndulcite cu miere şi decorate cu fructe uscate şi nuci. Pe pâinea îndulcită se puneau lumânări aprinse, deoarece focul era considerat un mijloc de a comunica cu cerul. De aici porneşte şi legenda lumânărilor. Pâinea dulce sau aşa cum o numim noi astăzi, tortul, avea un caracter simbolic şi în antichitate. La Roma, tortul era o parte obligatorie a sărbătorilor de nuntă, dar şi a altor sărbători personale, cum erau aniversările. De fapt, lumânările mai au un alt simbol. Credinţa spune că atunci când suflăm în flacăra lumânării aprinse, se va îndeplini o dorință. Se crede că torturile aşa cum le ştim astăzi au început să fie preparate în regiuni ale Germaniei şi Austriei, de unde pleacă tradiţia de a pune un număr de lumânări egal cu vârsta persoanei sărbătorite. Indiferent de tradiţii şi obiceiuri, tortul de astăzi este o parte nelipsită a unei aniversări, care oferă o aromă şi mai dulce unei zile speciale. Tortul rămâne unul dintre deserturile preferate ale personelor de toate vârstele./ddaniela/vdraguta
www.novini.bg – 6 decembrie
