Ieri, 31 ianuarie preşedintele Statelor Unite Donald Trump a prezentat în faţa Congresului raportul referitor la Starea Naţiunii privind primul an în care a exercitat funcţia. Cu toate acestea, în raport a vorbit mai puţin despre ceea ce a făcut şi mai mult despre ce dorește să facă în viitor. A promis salarii mai mari pentru milioane de americani, a formulat un avertisment la adresa Coreei de Nord şi s-a arătat dispus la compromisuri în ceea ce priveşte politica faţă de imigranţi.
Pe plan intern preşedintele american – aşa cum RADOR v-a informat – a arătat că pentru el, este o prioritate reforma imigraţiei şi dezvoltarea infrastructurii. Pentru ambele obiective este necesară încheierea unor compromisuri şi a solicitat de la cele două partide ale legislativului să dea dovadă de mai multe flexibilitate. Președintele a enumerat acele rezultate deosebite care – după părerea lui – s-au realizat datorită reducerilor impozitelor precum şi sprijinului acordat muncitorilor şi acelor firme care au anunţat dezvoltarea capacităţilor de producţie. Aceste măsuri au fost adoptate în decembrie, anul trecut. A anunţat că guvernul condus de el a reuşit ca după alegerile din 2016 să creeze 2,4 milioane de noi locuri de muncă. Dintre acestea fac parte şi acele 200.000 care au apărut în sectorul industrial – informează cotidianul american The New York Times. Preşedintele a declarat că „…începând de luna viitoare (era vorba despre februarie 2018 n.r.) milioane de americani vor duce acasă salarii mai mari …” A dat ca exemplu firma constructoare de autovehicule Chrysler, care va muta o uzină de-a sa din Mexic în statul Michigan, iar Toyota şi Mazda se pregătesc să-şi deschidă fabrici în Alabama.
Donald Trump a solicitat Congresului să adopte acele proiecte de lege prin care se vor asigura cel puţin 1,5 mii de miliarde de dolari pentru dezvoltarea infrastructurii, mai precis pentru construcţia de drumuri şi poduri.
Preşedintele a oferit – după cum a spus – „un compromis cinstit” membrilor Partidului Democrat din Congres în ceea ce priveşte reforma politicii imigraţiei, în speranţa că va obţine sprijinul acestora pentru votarea „legilor necesare”. Potrivit declarațiilor sale, există posibilitatea să creeze „un drum către cetăţenie” pentru 1,8 milioane de persoane care au fost aduse în mod ilegal, în timpul copilăriei lor în Statele Unite. În schimb a cerut sprijin pentru construirea zidului pe lângă graniţa de sud a ţării, ceea ce a fost principala promisiune a campaniei sale. Totodată, Trump a solicitat abolirea instituţiei „loteria vizelor” şi a luat poziţie împotriva imigraţiei sub pretextul reîntregirii familiei cu excepţia situaţiilor când este vorba despre soţi sau părinţi şi copii mici.
În domeniul politicii externe Trump a declarat că guvernul său are nevoie de toate autorizaţiile pentru a lupta împotriva terorismului, „indiferent unde îi vânăm pe teroriști”. Nu a exclus nici posibilitatea că va folosi forţa militară pentru a descuraja proiectul Coreei de Nord de a dezvolta arma nucleară.
Analizând primul discurs al lui Trump despre Starea Naţiunii, putem constata cel puţin două aspecte. Primul este acela că în politica sa economică Trump a revenit la neoliberalismul pur, acordând o serie de facilităţi firmelor private. Desigur, primii beneficiari ai măsurii reducerii impozitelor vor fi firmele mari, multinaţionalele. Această politică economică poate să aducă beneficii pe termen scurt. Însă pe termen mediu şi lung, va mări distanţa dintre diferite segmente ale societăţii ceea ce va conduce la tensiuni sociale, dacă nu se aplică unele corecţii necesare. Acestea pot apărea exact peste trei ani, când americanii vor fi chemaţi din nou în faţa urnelor.
În al doilea rând – în special în ceea ce priveşte politica externă – raportul este cu mult mai „conformist” decât a fost campania sa electorală. Lipseau elogiile aduse lui Putin (ceea ce ar fi fost cu totul inoportun în condiţiile în care fiul său tocmai mâine trebuie să se prezinte în faţa procurorului independent Robert S. Mueller care investighează eventuala implicare a Rusiei în campania electorală din 2016 în favoarea lui Trump), iar în privinţa politicii privind imigraţia a fost mult mai flexibil decât până în prezent, căutând chiar şi susţinerea democraţilor din Congres. Nu a spus nimic – sau cel puţin nimic nou – despre relaţia cu Uniunea Europeană şi nu a vorbit de rău nici despre cancelarul Germaniei, Angela Merkel. Impresia generală a fost aceea că încearcă să ajungă la pace cu toată lumea, în măsura în care este posibil. Acesta poate fi un succes al administraţiei sale, care într-un an a reuşit să şlefuiească asperităţile din retorica prezidenţială, dar poate să fie şi rezultatul unei schimbări de tactică politică a lui Trump, care vrea să-şi consolideze poziţia în fruntea administraţiei în special acum când ancheta condusă de Mueller avansează.
Autor: Székely Ervin, Rador
