Rechizitoriul de 37 de pagini cu privire la implicarea Rusiei în alegerile americane, publicat vineri de anchetatorul special Robert Mueller, fost director al FBI, continuă să stârnească valuri în America şi pe mapamond. Preşedintele Donald Trump şi-a început marţi săptămâna de lucru printr-o serie de mesaje pe twitter prin care şi-a revărsat furia faţă de ancheta în curs şi l-a învinuit pe fostul preşedinte Barack Obama că nu a făcut nimic pentru a combate îngrijorările legate de o implicare a Moscovei în alegeri, observă The Hill. „Nu este nicio persoană serioasă care ar putea sugera în vreun fel că s-ar putea frauda alegerile în America, nu există nicio probă că s-a întâmplat în trecut sau că s-ar putea întâmpla în viitor”, a scris Donald Trump pe twitter. Un editorialist al New York Times se întreabă însă dacă mai este cineva care mai crede că Rusia nu s-a amestecat în alegeri. „Preşedintele actual al Statelor Unite refuză să recunoască acest atac, refuză să răspundă şi refuză să protejeze ţara de un posibil atac viitor”, constată editorialistul New York Times, conchizând „nu mai este nicio îndoială că preşedintele Trump eşuează în a proteja şi apăra Constituţia Statelor Unite, aşa cum a jurat în mod solemn”. În replică, un editorialist de la Russia Today consideră că, de fapt, prin operaţiunea Russiagate, Partidul Democrat „încearcă cu disperare să găsească un bau-bau rusesc” pentru a explica propriul eşec în alegeri.
„Nu ştim încă dacă Rusia a mutat munţii din loc. Ştim doar că a făcut o încercare a naibii de reuşită”, remarcă The Times, explicând că, potrivit anchetatorului special Robert Mueller, conspiraţia a început în 2014, cu un buget lunar de peste 1 milion de dolari şi că, deşi protagoniştii au venit şi în misiuni de recunoaştere în Statele Unite, cele mai multe dintre acţiunile lor s-au desfăşurat online, în general prin Facebook. Agenţii ruşi se infiltrau în comunităţi de alegători dinainte stabilite, exploatând vederi politice comune pentru a radicaliza taberele. Astfel, strecuraţi printre grupurile de „patrioţi” şi susţinători ai republicanilor, ei puneau în circulaţie incitări şi spoturi publicitare în sprijinul lui Trump sau cereau trimiterea la închisoare a lui Hillary Clinton. Infilitraţi în grupurile de americani negri sau musulmani, ei cereau boicotarea alegerilor. Ascunşi printre activişti, ei i-au sprijinit înaintea alegerilor pe Bernie Sanders şi pe Jill Stein şi au încurajat demonstraţiile anti-Trump de după alegeri, rezumă The Times. „Atunci când opiniile se formează prin grupurile de pe Facebook şi în hangarele mediilor de socializare, manipularea unor alegeri din străinătate se face uşor”, e nevoie doar de recrutarea unor tabere şi grupuri pe care să le asmuţi unele împotriva celorlalte, atrage atenţia publicaţia britanică. În America, Rusia nu a făcut altceva decât să exploateze un mod deja disfuncţional de a face politică, este de părere The Times.
Pe frontul militar, SUA vor să transmită un mesaj Rusiei printr-o demonstraţie de forţă la Marea Neagră, constată CNN. „Este o regiune care a devenit din ce în ce mai tensionată, pe măsură ce Rusia şi-a consolidat forţele militare în zonă, după anexarea Crimeei” , iar „prezenţa continuă a Marinei americane în Marea Neagră demonstrează angajamentul permanent al Americii pentru stabilitatea regională, pentru securitatea maritimă a partenerilor săi de la Marea Neagră şi pentru apărarea colectivă a aliaţilor NATO”, se arată în relatarea CNN, citând oficiali americani. Aceiaşi oficiali atrag însă atenţia că „Moscova a devenit tot mai sensibilă faţă de forţele americane din regiune, temându-se că sistemele militare americane ar putea submina avantajele Rusiei”. Postul american de televiziune obseva că şi NATO şi-a intensificat activitatea în zonă, ca parte a „prezenţei sale directe adaptate”, cu comandamentul în România, una dintre cele şase naţiuni ale NATO care alocă 2% din PIB pentru apărare.
În privinţa României, Stratfor publică o ştire despre contactele de la Bruxelles ale premierului Viorica Dăncilă. Potrivit premierului român, „scopul vizitei este dezvoltarea unei relații îmbunătățite cu instituțiile europene și discutarea unor chestiuni precum fondurile de coeziune și politicile agricole ale Uniunii”, scrie Stratfor. „România s-a confruntat recent cu o presiune din partea UE pentru a-și intensifica lupta anticorupție și a-și consolida instituțiile democratice”, comentează revista americană. „Noul prim-ministru al României în vizită la Bruxelles în mijlocul unor tensiuni legate de reformele judiciare” titrează şi Euronews, detaliind că „această vizită vine după ce UE a avertizat Bucureştiul să-şi reconsidere acţiunile despre care criticii spun că slăbesc independenţa justiţiei şi subminează eforturile de combatere a corupţiei”. ”Am cerut Guvernului român să continue să consolideze statul de drept, să continue lupta împotriva corupţiei, pentru transparenţă şi competitivitate. Am primit din partea primului ministru asigurări şi disponibilitatea de a colabora cu Parlamentul European”, a declarat preşedintele Parlamentului European, Antonio Tajani, citat de Euronews.
Revista This is Money din Marea Britanie notează că România şi-ar putea dubla producţia de gaze naturale până în 2025, ajutată de noile descoperiri din Marea Neagră. „Spre deosebire de alte ţări din regiune, România este aproape în întregime independentă energetic. Acest stat UE importă mai puţin de 10% din necesarul său de gaze din Rusia, restul fiind producţie locală”, notează publicaţia britanică.
În sfârşit, revista Stuff din Australia publică un articol despre Cazinoul din Constanţa, sub titlul „De la regalitate la ruină – gloria apusă a uneia dintre cele mai frumoase clădiri din Europa”. Caracterizându-l drept „o clădire simbolică pentru oraşul Constanţa” şi drept „un rival plin de farmec pentru unele edificii de la Monte Carlo”, publicaţia prezintă pe scurt istoria frământată a edificiului trecut prin cele două războaie mondiale şi ajuns în stare precară în prezent.”Cândva scenă a petrecerilor somptuoase şi o destinaţie a regalităţii, Cazinoul a intrat într-un declin lent de-a lungul anilor, ajungând în decadenţă şi ruină, iar viitorul său pare departe de a fi sigur”, conchide Stuff. (Carolina Ciulu)
RADOR (20 februarie)
