După venirea lor la putere, comuniştii s-au pornit rapid să înlocuiască societatea existentă cu una modelată după principiile şi interesele lor. Au mobilizat forţe, energii şi mijloace uriaşe. Departamentul de propagandă acṭiona la ordinul Comitetului Central al partidului, ale cărui idei erau răspândite în şcoli, întreprinderi, presă, administraţie. Reţeaua de propagandişti era o armată răspândită peste tot. „Activiştii” operau la locurile de muncă, „lămurind” şi dinamizând oamenii. Limbajul folosit de această oaste era avântat, cu un gen de exaltare menită să convingă cu orice preţ – sau să impună -, avea o logică subjugată militantismului, cu formule-tip învăţate la instructajele de partid. Adesea, discursul propagandistic comunist sfida reguli elementare de gramatică şi exprimare, era osificat sau cel puţin mumificat, ceea ce îl face uşor de recunoscut chiar şi astăzi, din păcate, în discursuri care le amintesc pe cele ale comuniştilor ilegalişti.
Într-o înregistrare aflată în Arhiva sonoră Radio România, un activist al PCR povesteşte, cu acel limbaj tipic, cum s-au desfăşurat primele momente ale „preluării puterii” în judeṭul Gorj.
Ion Bică – muncitor, comunist din perioada ilegalităṭii partidului
„Ne-a găsit ziua de 23 august [1944] ca făcând cunoştinţă cu opinia publică din acea vreme care lua cunoştinţă de întoarcerea armelor împotriva Germaniei fasciste… Ne-a găsit angajaţi în primele zile ale revoluţiei populare pentru putere. […] E ştiut că în întreaga ţară Partidul Comunist Român a folosit în această perioadă mitingurile şi demonstraţiile pe scară largă, mobilizând mase numeroase de oameni ai muncii la lupta aceasta pentru instaurarea puterii populare. Şi-aici, în Gorj, ţăranii au fost sprijiniţi din iarna anului 1944 să intre pe moşiile proprietarilor din acest judeţ, să împartă singuri pământul, urmând ca în 1945 legea să consfinţească cuceririle revoluţionare pe această cale. Am avut prilejul să cunosc ţărani care şi-au manifestat o bucurie ce nu se poate descrie în cuvinte, purtând lanţul peste aceste moşii, participând la adunările, şedinţele comitetelor cetăţeneşti din care făceau parte, comitetele reformei agrare, participanţi activi la revoluţie. Mulţi au devenit membri de partid, activişti la diferite nivele în cadrul judeţului nostru. Pe unii îi mai întâlnesc şi acum, sunt deja înaintaţi în vârstă şi desfăşoară o activitate în cadrul Cooperativelor Agricole de Producţie, deşi unii la vârste înaintate, fiind exemple în rândul cooperatorilor, exemple de muncă.
Şi-aici în judeţul Gorj, în 1945 lupta pentru putere s-a făcut [cu] instalarea prefectului impus de masele de oameni ai muncii. Organizaţia de partid din acest judeţ a folosit cele două unităţi mici industriale, Fabrica de Ţigarete şi Fabrica de Confecţii care se numea atunci <Apaca>. Deşi acolo majoritatea lucrătorilor erau femei, pot spune că din primele zile femeile din aceste două unităţi… […] câteva ce s-au găsit în frunte ca mobilizatoare, tovarăşa Milanovici Ecaterina, Gheorghiţoiu, mă rog, Ana şi alte multe… au participat la mitingul care a impus înlăturarea prefectului-colonel de-atuncea, prin instalarea la Prefectura judeţului Gorj a prefectului impus de mase, membru al Partidului Comunist. […]
S-a reuşit să se organizeze sindicatele, prima perioadă a revoluţiei. A reuşit organizaţia judeţului Gorj să înlăture greutăţi care s-au ivit în această perioadă. Şi aş da ca un exemplu: în timp ce se constituia Sindicatul învăţământ, într-una din sălile oraşului Târgu Jiu, în acel timp, delegaţia de muncitori de la Fabrica de Ţigarete şi de la <Apaca> a venit să aducă salutul său delegaţilor participanţi la adunarea pentru crearea Sindicatului învăţământ, o parte din cei care se găseau acolo, purtători a unor concepţii înapoiate, a invitat delegaţia să părăsească sala. S-a produs dintr-o dată împărţirea în două grupuri a participanţilor la adunarea pentru crearea Sindicatului învăţământ, una dintre ele având… una din aceste grupări având pe comunişti în frunte, a impus punctul de vedere privind rămânerea delegaţiei celor două unităţi industriale din oraşul nostru, în continuare, la lucrările adunării. Prin aceasta s-a şi dat direcţia pe care trebuie să se meargă, în desfăşurarea adunării de constituire a Sindicatului învăţământ. Am considerat şi aceasta – deşi s-ar părea o victorie mică – ca o afirmare a rolului pe care-l juca organizaţia de partid a Partidului Comunist în perioada respectivă, în procesul revoluţionar în continuă desfăşurare.
În judeţ se constituiau celule de partid. Activiştii Comitetului judeţean participau la viaţa acestor celule de partid fără experienţă, pentru a îndruma în toate satele judeţului nostru acţiunile revoluţionare pe calea indicată de conducerea de partid, conducerea centrală de partid.”
[Înregistrare realizată la postul Radio Craiova, 1970]
