Moştenitorii lui Dániel Bánffy, fostul ministru ungar al agriculturii, se vor adresa instanţelor internaţionale, întrucât statul român a renaţionalizat peste 9300 de hectare de teren forestier în judeţul Mureş, care a aparţinut lui lui Dániel Bánffy – a anunţat familia, într-un comunicat remis sâmbătă agenţiei ungare de presă MTI. Prin acest comunicat, urmaşii şi moştenitorii lui Dániel Bánffy clarifică următoarele: în virtutea sentinţei pronunţate miercuri de Tribunalul Giurgiu, terenurile forestiere din apropierea localităţilor transilvănene Răstoliţa, Stânceni şi Lunca Bradului, care au fost retrocedate moştenitorilor lui Dániel Bánffy în anul 2007, au revenit în proprietatea statului român. Bunurile familiei, confiscate în timpul dictaturii comuniste, au fost retrocedate în 2007, tot pe baza unei hotărâri judecătoreşti. În opinia moştenitorilor, organele competente româneşti au refuzat timp de zece ani executarea sentinţei judecătoreşti definitive din 2007 şi nu au eliberat titlul de proprietate referitor la terenurile în cauză, în pofida faptului că neexecutarea unei sentinţe judecătoreşti definitive şi irevocabile constituie o infracţiune – se scrie în comunicat. Semnatarii comunicatului reamintesc că autorităţile româneşti au promovat patru cereri de revizuire a dosarului, care au fost respinse de către instanţe. Prefectura judeţului Mureş a formulat cea de-a cincea cerere de revizuire, care a fost admisă, iar cauza a fost strămutată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie din judeţul Mureş la Judecătoria Giurgiu, care a anulat, în data de 15 martie 2018, hotărârea definitivă pronunţată în 2007, urmând ca noua sentinţă să fie confirmată şi în cea de-a doua instanţă, în data de 4 iulie. Conform moştenitorilor, de data aceasta, autorităţile s-au bazat pe o hotărâre judecătorească ruşinoasă obţinută de la Arhivele Naţionale, aceasta fiind pronunţată în anul 1952, la finele unui proces înscenat şi reflectând spiritul dictaturii comuniste. Prin sentinţa penală dată de Tribunalul Capitalei în ziua de 3 decembrie 1952, Dániel Bánffy a fost condamnat la 8 ani de muncă silnică, interzicerea exercitării drepturilor civile pe o perioadă de 10 ani şi confiscarea tuturor bunurilor, pentru crime împotriva umanităţii, comise între anii 1940 şi 1944. În interpretarea Judecătoriei Giurgiu, averea lui Dániel Bánffy a fost confiscată în urma acestei sentinţe. În opoziţie cu cele de mai sus, moştenitorii afirmă că sentinţa dată în 1952 a fost accesibilă şi anterior, prin urmare documentul nu poate sta la baza admiterii unei cereri de revizuire. În plus, Tribunalul Giurgiu a ignorat complet faptul că, în anul 1946, Curtea de Apel Cluj, o instanţă încă independentă, l-a achitat în mod definitiv şi irevocabil pe Dániel Bánffy, în privinţa faptelor imputate lui prin sentinţa din 1952./lendrefy/aionescu
(MTI – 8 iulie)
