Microplasticele pot părăsi apele poluate cu ajutorul insectelor zburătoare, relevă un nou studiu. Astfel, materialele plastice pot contamina noi medii şi ameninţă păsările şi alte vieţuitoare care se hrănesc cu insecte. Oamenii de ştiinţă au hrănit cu particule microplastice larvele de ţânţari care trăiesc în apă, însă au descoperit că particulele au rămas în corpul animalelor pe măsură ce larvele s-au transformat în adulţi zburători. Un alt studiu recent relevă că jumătate dintre larvele de muşte efemeroptere care trăiesc în râuri din Ţara Galilor conţin microplastice. Îngrijorările privind poluarea cu microplastice devin tot mai mari în condiţiile în care sunt descoperite noi zone poluate, însă nu sunt efectuate suficiente studii privind prevenirea efectelor nocive asupra faunei sau oamenilor. Microparticulele de plastic pot colecta bacterii sau elibera compuşi chimici toxici. Microplastice au fost depistate inclusiv în apa potabilă din întreaga lume, în cantităţi mari în apele oceanelor, în corpul animalelor marine şi chiar şi în zone izolate din munţii elveţieni. „Este o realitate şocantă că plasticele contaminează aporape fiecare colţ al mediului şi ecosistemele sale”, a declarat prof. Amanda Callaghan din cadrul Universităţii Reading din Marea Britanie, conducătorul noului studiu asupra ţânţarilor. „Mult mai multă atenţie a fost acordată recent fenomenului de poluare a oceanelor cu plastice, însă acest studiu arată că poluarea este inclusiv pe cer”. Noul studiu, publicat în jurnalul Biology Letters, a folosit ţânţari din specia „Culex pipiens”, deorece sunt răspândiţi în întreaga lume în multe habitate. Cercetătorii au descoperit că larvele consumă cu uşurinţă particule de microplastice fluorescente care au dimensiuni de până la 0,0002 cm. „Larvele se hrănesc prin filtrare, astfel că nu fac diferenţa între o bucată de plastic şi una de mâncare. Ele consumă alge care au dimensiuni apropiate acestor microplastice”, a menţionat Callaghan. Larvele maturizate care ajung în stadiu de pupă, când nu se mai hrănesc şi ulterior devin ţânţari adulţi, vor avea în corp cantităţi semnificative de plastic. Oamenii de ştiinţă studiază în prezent condiţiile şi dacă ţânţarii sunt afectaţi de microplastice. Prof. Callaghan a precizat că este „foarte probabil” ca şi alte insecte zburătoare care îşi încep ciclul vieţii în apă să consume şi să reţină materiale microplastice. Păsările, liliecii şi păianjenii se numără printre speciile mari consumatoare de insecte, ceea ce înseamnă că şi acestea consumă, practic, microplastice. „Puteţi obţine roiuri de insecte. Se poate colecta mult plastic. Este foarte deprimant. Aceste plastice vor ajunge peste tot”, a menţionat profesorul Callaghan. Plastice au fost depistate în multe păsări de mare, însă acesta este primul studiu care semnalează că inclusiv păsările de pe continent care se hrănesc cu insecte sunt supuse riscului. „Este o nouă cale pentru aducerea plasticului în aer şi către expunerea animalelor care, în mod normal, nu sunt expuse acestui risc. Nu cunoaştem care va fi impactul”. Matt Shardlow, directorul organizaţiei neguvernamentale Buglife, a declarat: „Insectele acvatice sunt în linia întâi a microplasticelor. Emitem anual miliarde de fibre de plastic, multe dintre ele ajung direct în râuri, aşa că este nevoie urgentă de noi studii privind rolul pe care microplasticele l-ar putea avea în scăderea constatată a faunei marine”. Multe dintre materialele microplastice sunt fibre lăsate de îmbrăcăminte în timpul spălării – o singură spălare poate elibera 700 de mii de fibre. „În timpul derulării cercetării, putem să cugetăm asupra opţiunilor privind spălarea articolelor vestimentare”, a precizat Shardlow. Alte microplastice sunt formate de frecarea dintre obiecte mari de plastic aflate în râuri şi oceane. Mari obiecte din plastic pot fi văzute cu ochiul liber şi dăunează animalelor, plecând de la broaşte ţestoase şi până la albatroşi. În urma studiilor s-au depistat însă microplastice de până la 5 mm în multe animale marine, de la viermi şi plancton până în vârful lanţului trofic, la peşti. Ca în cazul oceanelor, râurile de apă dulce sunt puternic contaminate. Un râu de lângă Manchester din Marea Britanie suferă cea mai puternică poluare documentată de până acum, însă impactul asupra faunei în acele habitate este mult prea puţin studiat. În urma studiului efectuat în râurile din Ţara Galilor s-au depistat microplasticele în larve atât în aval, cât şi în amonte de staţiile de epurare, ceea ce reprezintă un indiciu că poluarea cu plastic intră în ape nu doar direct prin deversări de ape uzate. Cercetătorii, aflaţi sub coordonarea profesorului Steve Ormerod din cadrul Universităţii Cardiff, au declarat că lipsa datelor privind efectul microplasticelor asupra vieţuitoarelor din apele râurilor înseamnă că înţelegerea riscurilor la care este supus ecosistemul este „profund limitat”. Este unanim acceptat că oamenii consumă, de asemenea, microplastice. „Cu toţii mâncăm (microplastice)… fără niciun dubiu”, a precizat prof. Callaghan. Consumul de fructe de mare, cum ar fii midii sau codul, este o modalitate, în timp ce berea, zahărul şi sarea marină s-au dovedit a conţine microplastice. Expunerea ar putea să crească, în contextul în care se estimează că producţia de plastic va creşte cu 40 de procente în următoarea decadă, determinând oamenii de ştiinţă să lanseze apeluri pentru declanşarea în regim de urgenţă a unor studii privind efectul pe care microplasticele le au asupra oamenilor./cstoica/ddaniela
(https://www.theguardian.com/environment/2018/sep/19/microplastics-can-spread-via-flying-insects-research-shows- 19 septembrie)
