Realizatori: Daniela Mihai şi Ionuţ Dragu – Reporter:
Ionuţ Dragu: Astăzi, în Clubul „Prietenilor de la 10” păşim pe cărările fotbalistice sportive din Radio România alături de Ilie Dobre. Bun venit în Clubul „Prietenilor de la 10”! Comentatorul care a făcut istorie în radioul românesc.
Ilie Dobre: Bun găsit! Mulţumesc foarte mult şi vă urez tuturor bucurii maxime, cum îmi place mie să zic!
Daniela Mihai: Pentru noi este o bucurie, domnule Dobre, că sunteţi aici, în Clubul „Prietenilor de la 10”. Recunosc că eu am o tristeţe, pentru că ştiu că dvs vă pregătiţi pentru unul din cele mai importante momente din viaţă, sperăm că toţi vom fi sănătoşi şi vom aduce în acest moment, este vorba despre pensionare. Domnul Ilie Dobre nu va mai comenta meciuri în direct la Radio România Actualităţi. Când va fi ultimul meci, duminică?
Ilie Dobre: Da, ultimul meci va fi duminică, la ora 21:00. Din păcate, aş fi dorit să fie acest meci pe Arena Naţională fiindcă este un templu al fotbalului, dar FCSB, sau fosta Steaua, evoluează la Voluntari, pe stadionul „Anghel Iordănescu”. Aşa a fost să fie.
Daniela Mihai: Fără doar şi poate, numele dvs va rămâne întotdeauna înscris aici cu litere majuscule la Radio România Actualităţi. Vă ţinem pumnii pentru partida de duminică. În fond şi la urma urmei, este un capitol care se încheie şi probabil că sunt mulţi ascultători curioşi să afle cum a început această poveste, poate cea maii frumoasă din viaţa dvs.
Ilie Dobre: Daniela şi Ionuţ, vreau să vă spun, să relev următorul aspect: nu trebuie să regretăm că a sosit ceasul retragerii, acesta trebuie să vină, este în firea lucrurilor să fie aşa, aşă că nuam să regret absolut nimic. Singurul regret pe care probabil îl voi avea este acela că mă despart de milioanele de radioascultători. Pentru mine, publicul, măria sa publicul a însemnat o piatră de hotar, a însemnat ceva decisiv şi pentru acest public am transmis cu atâta pasiune, adesea împinsă la patimă. Şi fireşte că aşa am considerat eu că este bine şi datorită acestui fapt, că regret şi eu despărţirea de postul Radio România Actualităţi, findcă pentru mine radioul naţional, radioul public Radio România a însemnat, înseamnă şi va însemna etern sufletul meu, oxigenul, Radiodifuziunea Română ca instituţie. Vreau să fac această precizare fiindcă eu am ţinut foarte mult… am debutat, nu ştiu câtă lume îşi aminteşte, acum 42 de ani. Era prin 1976, pe postul Radio România Actualităţi, atunci se numea Actualităţi, cu o transmisiune, câteva minute, e drept, o transmisiune directă de la finala unui campionat mondial universitar de fotbal şi existau atunci mari vedete. Nu mai spun de Cristian Gaţu, artistul numărul unu al semicercurilor, de Ştefan Birtalan, Werner Stöckl ş.a.m.d., Maximov din echipa ex-Uniunii Sovietice. Prin urmare, chiar dacă eu m-am angajat în 1990, la începutul anului, deci am 30 şi… Să-mi amintesc? Nu mai e cazul…
Daniela Mihai: Oricum, sunt foarte mulţi. Şi cred că sunt şi foarte frumoşi aniii aceştia… Aţi avut parte în viaţă într-un fel este o binecuvântare şi un noroc, pentru că aţi prins acea perioadă cu multe realizări din partea fotbalului românesc, aveam o echipă mult mai puternică înainte, şi cred că acest lucru ajută pe orice comentator sportiv. Când ai rezultate, parcă cu inima mai pe tavă şi ţi-o oferi tuturor celor care te ascultă.
Ilie Dobre: Într-adevăr, aşa este. Şi atunci erau mari fotbalişti. Am prins şi generaţia de aur, deci am prins vremuri într-adevăr de glorie pentru fotbalul românesc. Sigur că acum este mai dificil, dar să ştiţi că şi acum sunt unele meciuri care se joacă într-un ritm debordant, se joacă frumos dar, din păcate, sunt prea puţine, nu mai sunt multe, în comparaţie cu perioada anterioară. Dar asta este. Ştiţi cum… Eu am avut, am fost răsfăţat, să zic aşa, fiindcă am comentat de la cinci turnee finale ale campionatelor mondiale de fotbal, de la cinci turnee finale ale campionatele europene de fotbal, am comentat meciuri din Cupele Europene pe cel mai mari stadioane ale lumii, pe toate continentele, aşa că vreau să spun sincer că îi datorez radioului enorm. Dar şi eu am făcut pentru radio foarte mult, în sensul că performanţele /…/ mondiale sunt unice în istoria presei, au venit ca o rezultantă a faptului că pentru mine radioul a însemnat sufletul.
Ionuţ Dragu: Dar prima oară când aţi intrat în radio, vă mai aduceţi aminte acea zi?
Ilie Dobre: Prima oară, ştiu, eram student şi m-am dus să dau probe la Student Club.
Ionuţ Dragu: Şi cum a fost?
Ilie Dobre: Era şef acolo doamna Pană. Cum să fie? A fost ceva amuzant, fiindcă erau foarte mulţi studenţi şi când m-am dus eu acolo, n-am mai avut loc să intru în studio, să-mi probez calităţile, acelea pe care le aveam. Şi văzând eu că nu se poate sub nici o formă, m-am înfuriat şi la microfon, am intrat cu chiu, cu vai de departe, am început să comentez o fază de fotbal. Şi atunci automat s-au dat toţi la o parte şi m-au lăsat să comentez imaginile. Era un meci, mi-aduc aminte, Brazilia-Italia din 1970, finala. Şi atunci, sigur, acela a fost atu-ul meu.
Daniela Mihai: Eu aş vrea să-mi povestiţi despre lucrurile imaginare şi despre exerciţiile făcute înainte de a intra în direct şi a vă pregăti cu adevărat pentru postul de comentator sportiv la Radio România Actualităţi, să-mi povestiţi modul în care vă pregăteaţi înaintea unei partide şi înainte de a fi, practic, unul dintre comentatorii foarte des întâpartidniţi sau auziţi la Radio România Actualităţi.
Ilie Dobre: Daniela, să fiu sincer, eu m-am pregătit înainte de a deveni comentator sportiv. Apoi, nu. M-am pregătit în sensul în care am studiat foarte mult, foarte multă beletristică sportivă, deci am studiat cărţi despre istoria campionatului mondial…
Daniela Mihai: Câţi ani aveaţi atunci?
Ilie Dobre: Păi, eram chiar elev la Liceul Pedagogic de la Câmpulung Muscel, apoi student la Facultatea de Istorie şi eu în continuu am studiat, am citit cărţile despre fotbal. M-am interesat despre regulamentul jocului de fotbal, a trebuit să-l visez, şi îl visam şi, bineînţeles, despre regulamentele tuturor disciplinelor sportive ulterior, fiindcă trebuie să stăpâneşti foarte bine regulamentul pentru orice competiţie. Apoi, m-am pregătit opt ani, circa opt ani pe acoperişurile stadioanelor, am mai spus-o şi cu un alt prilej, fiindcă am vrut să mă formez şi mergeam singur, urcam pe acoperişul stadioanelor, sigur că era şi un magnetofon Uher foarte greu, cum adia puţin vântul, cum se strica membrana şi vibra membrana îmi strica transmisiunea… Dar nu conta. Urcam şi la regie acolo, unde se dădea drumul la porumbei, era o imagine superbă, feerică! Şi vă spun, am fost aşa de ambiţios încât nu am cedat până când nu am considerat că a sosit ceasul să ies la bătaie, cum se zice.
Daniela Mihai: Şi practic, de pe acoperişul stadionului vă înregistraţi pe magnetofon şi comentând o partidă pe care…
Ilie Dobre: Nu chiar o partidă, dar 10 minute, 20, un sfert de oră, o jumătate de oră, depinde. Da, şi asculta Dan Voicilă. Dan Voicilă mereu le asculta şi îmi spunea, Ilie, mai trebuie aşă, mai trebuie aşa… A avut răbdare de fier.
Daniela Mihai: Aţi avut profesori foarte buni.
Ilie Dobre: Da. Şi în comisia care a decis ca eu să inru pe unde, deci era asta înainte de 1984… Era o comisie din profesionişti adevăraţi, era acolo… şi amintesc, Dan Chirilă, patriarhul presei sportive din România şi al scriiturii sportive din România, era Eftimie Ionescu, un comentator foarte bun, Mircea M. Ionescu, pe urmă au fost din radio… Vă daţi seama, Ion Ghiţulescu! Ion Ghiţulescu, după mine, a avut cel mai frumos timbru şi are cel mai frumos timbru din toţi comentatorii de radio, din toţi realizatorii de radio de-a lungul timpurilor şi cred că din toată lumea. Mai era Nicolae Soare. Şi să nu uităm că eu am făcut probe şi cu Dan Ştefănescu, un comentator de asemenea foarte bun, am făcut probe cu Ion Ghiţulescu, v-am spus, şi am debutat cu Nicolae Soare. Sigur că debutul meu din 1984, în noiembrie, nu a fost umul prea fericit fiindcă am avut un trac foarte mare, prin minutul şapte mi s-a spus că eu am să comentez tot meciul. Era alături un prim-secretar, Vasile Carolică, era înnebunit după fotbal, cu tranzistorul la ureche. Am rămas cu, ştiu eu, cuvântul în aer, dar mi-am revenit eu, m-am dus până la sfârşit, dar mă rog. Şi a doua oară, când am fost cu Ion Ghiţulescu la Braşov, am fost foarte atent şi Ion Ghiţulescu le-a spus colegilor acolo că, domnule, uite, într-adevăr, o să fie un comentator sportiv. Şi m-a bucurat, fiindcă era Ion Ghiţulescu. Pe urmă am fost cu Dan Ştefănescu la Piteşti, fără probleme, şi am deputat singur la un meci în Giuleşti, un meci al Rapidului, erau tribunele furnicar, din păcate, n-am prins un gol, dar chiar dacă-l prindeam, spuneam sec. Mă entuziasmez eu, dar nu ca după ’90…
Daniela Mihai: După ’90 aţi început cu verva şi cu pasiunea golului.
Ilie Dobre: Da, da.
Daniela Mihai: Vom vorbi despre asta. Mă uit la Ionuţ, cred că ar vrea să vă întrebe acum ceva.
Ionuţ Dragu: Da… Pe cine aţi admirat în toţi aceşti ani?
Ilie Dobre: Păi, în toţi anii i-am admirat cam pe toţi colegii mei, să ştiţi. Sigur, am început cu Ion Ghiţulescu, cu Dan Ştefănescu, cu Nicolae Soare, cu Dan Voicilă, cu Sebastian Domozină, care a fost febleţea mea./dstanesc/ Să vă mai spun o întâmplare: când eram elev la Liceul Pedagogic la Câmpulung Muscel, erau 53 de kilometri de la Câmpulung la Piteşti. Şi am mers cu o maşină, o Tatra, o maşină de-asta mare, n-aveam bani eu atunci, la stadion am sărit gardul şi era sârmă ghimpată şi mi-am spintecat pantalonul – aşa am stat cu el, aşa am pătruns – şi m-am dus la Sebastian Domozină şi i-am spus: domne’, eu vreau să ies comentator de fotbal. Şi Domozină mi-a spus: nu, trebuie să ai facultate. Păi, o să am, zic, că sunt pasionat de istorie. Da, zice, dar nu-i suficient, trebuie să ştii etc. O să fac, zic, tot ce trebuie. Zice: îţi urez succes! Da, Sebastian Domozină, mi-aduc aminte, la un meci, atunci FC Argeş a câştigat cu 3-0, era o atmosferă senzaţională şi Gicu Dobrin a jucat impecabil! Dar vreau să spun că pasiunea mea a fost de mic, de când eram elev în clasa a III-a, cred, când am auzit prima dată un meci la un tranzistor, la un vecin. La noi nu era curent electric în comună, nu era asfaltat… Era o comună între dealuri, frumos, de la Drăgăşani 12 kilometri, acolo am auzit. Zic: asta am să devin eu, crainic-reporter. Nu ştiam că va fi mai uşor să ajung ministru decât… Dar asta era!
Ionuţ Dragu: Mai aveam o întrebare: vom afla vreodată ce v-a mărturisit Nicolae Dobrin?
Ilie Dobre: Vreau să fiu foarte decis în acest sens: Gicu Dobrin mi-a spus cu adevărat /de ce/ n-a jucat, m-a rugat în schimb să-mi sau cuvântul de onoare că nu voi spune şi nu voi scrie, ceea ce am şi făcut! Sigur, aluziv, aşa, am scris eu ceva şi am spus eu ceva, e din toate câte ceva, dar, sigur, cred că numai eu şi doamna Gica Dobrin bănuiesc că ştie. Dar eu trebuie să-mi respect cuvântul.
Daniela Mihai: Cred că până la urmă este fotbalistul dvs preferat, nu?
Ilie Dobre: Da! Da!
Daniela Mihai: Din toate timpurile?
Ilie Dobre: Da, din toate timpurile. Gicu Dobrin este… Pe lângă faptul că a fost un fotbalist genial, magician pur şi simplu al balonului, rar am văzut… Eu l-am văzut jucând şi pe Cruyff, şi pe mulţi alţi jucători, pe Maradona, mulţi jucători foarte, foarte valoroşi, foarte mari. Bun, Gicu Dobrin a fost fotbalist de talie mondială. Pe lângă asta, avea şi un suflet fantastic. Gicu, celor care i-au făcut rău, nu le-a răspuns niciodată cu rău. Prima dată am fost şocat când l-am auzit ce frumos vorbea el despre Angelo Niculescu. Şi, domnule, din cauza lui Angelo Niculescu, el n-a pus piciorul pe minge în Mexicul anului ’70, când putea să fie de talia lui Pele. N-a pus!
Daniela Mihai: Domnule Dobre, suntem life pe Facebook, apăreţi la televizor…
Ilie Dobre: Mă rog!
Daniela Mihai: Pe pagina noastră, România Actualităţi, şi pe site-ul nostru www.romaniaactualitati.ro. Aş vrea să citesc câteva mesaje. Elena ne scrie: „Era o mare plăcere când auzeam ‘gooool’. Îi vom duce dorul. Să fie binecuvântat dl Ilie Dobre”. „Bună ziua. Îl respect enorm, este un român adevărat. Sănătate multă şi ani mulţi de pensie” – vă salută cineva de la Bacău şi vă spune: „Vă iubim”. Şi o rugăminte din partea lui Mihai: „Vă rugăm să mai amânaţi pensia dvs, rămânem fără comentatori sportivi de valoare”.
Ilie Dobre: Nu. Aş dori să spun, şi sigur că eu cam risc în clipa în care fac această mărturisire, am să mai comentez doar meciuri de fotbal, datorită milioanelor de radioascultători, pe un alt post în schimb. Am să spun la timpul cuvenit, după o pauză, fireşte, şi cred că… Dar spun, şi dacă o fac, vreau să ştie toată lumea, aşa cum am afirmat, o fac fără niciun ban! O fac în mod gratuit, pentru… Aşa am făcut toată viaţa, la mine n-a primat banul, şi bucurii am avut, slavă Domnului!
Daniela Mihai: Domnule Dobre, mă îndrept acum către microfon. Noi v-am adus aici un mic simbol, să zicem, al aprecierii pe care noi o avem faţă de dvs. Este o cană! Am scris aici: „Cel mai bun comentator sportiv”. Şi am pus în cuvântul „gol” cât mai multe… zerouri.
Ionuţ Dragu: Nu atât de multe…
Daniela Mihai: Nu atât de multe, cu siguranţă, cât aţi reuşit dvs să atingeţi cele 10 recorduri mondiale. Noi vă oferim această cană pentru dimineţile răcăroase de iarnă, să beţi ceai, pentru că ştiu că nu beţi cafea, şi să vă aduceţi aminte cu drag de „Prietenii de la 10”. Şi v-am mai luat un stilou. Ştiu că sunteţi unul dintre sau singurul comentator român care a scris cele mai multe cărţi. Şi noi vă oferim acest stilou s-o scrieţi şi pe următoarea şi în primul rând să fiţi sănătos ca să scrieţi toate aceste cărţi. Vi-l ofer cu toată dragostea din partea echipei „Prietenii de la 10”./gioan
Ilie Dobre: Mulţumesc foarte mult pentru aceste cadouri. Cadoul meu este sufletul pe care vi-l ofer, fiindcă de-a lungul timpului v-am mai oferit cărţi. Cu plăcere, am să repet acesst gest ori de câte ori mi se iveşte ocazia. Mulţumesc tuturor ascultătorilor şi tuturor care mi-aţi trimis mesaje, sunt la inima mea, vor fi la inima mea, aşă că din acest punct de vedere nu este o problemă. Deci, eu vă spun, nu am nici un fel de regret că trebuie să mă retrag, mi se pare firesc să fie aşa, mulţumesc celui de sus că am ajuns la această clipă şi vă spun, sper să ne mai reîntâlnim pe calea undelor, pe alte unde, nici un fel de problemă, cu iubitorii fotbalului.
Ionuţ Dragu: Iar pentru cei tineri, care vin din spate?
Ilie Dobre: Pentru cei care vin din spate, le urez să-l prindă pe Ilie Dobre şi să-l depăşească.
Daniela Mihai: Domnule Dobre, au fost aproape 1.700 de meciuri pe care dvs le-aţi comentat. Greşesc?
Ilie Dobre: Nu. Sunt peste 1.700. Duminică va fi meciul cu numărul 1.710. Este, într-un fel, o cifră rotundă.
Daniela Mihai: Sunt convinsă că în această perioadă de aproape 40 de ani şi 1.710 meciuri comentate aţi fost eroul numeroaselor întâmplări, întâmplări frumoase, întâmplări emoţionante, întâmplări amuzante, oricum, întâmplări de suflet pe care le păstraţi undeva. V-aţi gândit vreodată să scrieţi despre aceste poveşti?
Ilie Dobre: Eu am scris…
Daniela Mihai: Aţi scris despre ele, dar să le faceţi o carte a cărţilor.
Ilie Dobre: Da, prin paginile cărţilor mele am scris. Nu m-am gândit la o asemenea idee şi nu vreau să treacă timpul şi să uit să mulţumesc Academiei Mondiale a Recordurilor, World Records Academy, pentru că mi-a oferit posibilitatea de a izbuti zece recorduri mondiale, v-am spus, o performanţă unică şi Wolrd Records Academy are sediul în Statele Unite ale Americii, la Miami, şi este cea mai mare şi mai prestigioasă organizaţie din lume casre certifică recordurile mondiale. Mi-a acordat şi un premiu, Omul anului media în 2014, m-a introdus în Hall of Fame, Galeria gloriilor, de asemenea, mi-a acordat titlul, să zic aşa, sau distincţia, deşi este un record mondial, de comentator sportiv de radio cel mai de succes şi, în acelaşi timp, comentatorul de radio cu cele mai multe cărţi publicate, 45. Mă rog, eu am 46 la ora actuală, probabil va veni încă una…
Daniela Mihai: Haideţi, până la 50.
Ilie Dobre: Nu, că dacă aş fi vrut, aş fi trecut de 100, dar ce se întâmplă? Am teancuri deja de peste un metru şi risc să mă repet. Mai văd. Poezii, la poezii nu mă pricep, la piese de teatru nici atât, nu sunt dramaturg, aşa că, zic eu, ceea ce am scris am scris bine, despre marile vedete ale fotbalului, ale handbalului, despre turnee finale şi însemnări, şi romane, deci am scris şi literatură…
Daniela Mihai: Ştiţi ce vroiam să vă întreb, când a fost prima oară când aţi strigat cu toată puterea şi pasiunea în acelaşi timp, după ’90, celebrul dvs „Gol!”?
Ilie Dobre: A fost la 19 octombrie 1992, la Călăraşi, la un meci dintre Dunărea… era în Liga a III-a în Divizia C, şi PoliTimişoara, care era pe locul al III-lea în prima ligă, Liga I sau în Divizia A. Şi a învins Dunărea Călăraşi cu 1-0, am prins un gol senzaţional şi de atunci… Nici nu ştiam că eu pot să urc şi să cobor şi vreau să fac precizarea că au spus unii că i-am copiat pe comentatorii sud-americani. Nu, ei nu spun aşa, eu urc, eu cobor, este absolut stilul meu.
Daniela Mihai: Şi ei cum spun?
Ilie Dobre: Ei spun, sunt câte doi, trage unul aer în piept şi spune „Gol!” şapte secunde, pe urmă iar respiră şi spune „Golaso!” tot vreo şase, şapte secunde. Eu n-am auzit pe unul din America de Sud şi i-am ascultat pe toţi comentatorii din toate ţările sud-americane, inclusiv pe cei din Mexic, nu l-am auzit pe unul să zică mai mult de 14 secunde. Eu am zis, la primul record mondial 27 de secunde, am urcat la 31 de secunde. Era un comentator argentinian, avea 19 secunde şi l-am bătut eu de şase decenii, l-am bătut eu cu 8 secunde. Şi l-am adus la 36 de secunde, am şi un „Gol!” din studio, dar pe acela nu îl iau în consideraţie…
Daniela Mihai: Nu se pune la socoteală…
Ilie Dobre: … peste 50 de secunde fără respiraţie, fiindcă nu e pe stadion. Şi am golul cu o singură respiraţie cu /…/ secunde. Deci, pentru mine nu cred că acestea vor fi atinse de nimeni vreodată, dar m-aş bucura să văd pe cineva din România măcar să-mi atingă primul record.
Ionuţ Dragu: Celta Vigo – FC Argeş?
Ilie Dobre: Da. Celta Vigo – FC Argeş ştiu. Deci, a fost un gol marcat de Mutu, s-a ridicat publicul înaintea mea, n-am mai văzut exact de unde sărea mingea, mi-am purtat crucea, nici un fel de problemă, dar am luat-o ca la întâmplările amuzante.
Daniela Mihai: Domnule Ilie Dobre, sunt foarte multe mesaje, şi prin SMS, şi pe pagina noastră de Facebook, nu putem să le citim acum pe toate, dar aveţi posibilitatea să le răspundeţi tuturor. Noi vă îmbrăţişăm, o să vă ducem dorul, să ştiţi, şi vă dorim să vă dea Dumnezeu multă sănătate! Este cel mai important lucru.
Ilie Dobre: Mulţumesc foarte mult şi asemenea urări le transmit /tuturor/!/dstanesc
RADIO ROMÂNIA ACTUALITĂŢI (21 septembrie)
