Succesul pe care partidul de extremă dreapta VOX l-a avut la alegerile regionale din Andaluzia din 2 decembrie anul trecut, nu a fost un accident. După cum este cunoscut, cu acea ocazie acest partid a obţinut pentru prima dată în istoria sa un procent de 10,9% din voturi şi a intrat în parlamentul regional. Centrul de Studii Sociologice din Spania a publicat recent un sondaj de opinie din care rezultă că în ipoteza în care duminica viitoare ar avea loc alegeri parlamentare în Spania, atunci VOX ar primi 3,7%, ceea ce nu este semnificativ. Însă, dacă ne gândim că în octombrie acelaşi partid a avut doar 1,3%, atunci creşterea este spectaculoasă. În schimb, cotidianul El Mundo (al doilea ca tiraj în Spania) a publicat în 2 ianuarie un alt sondaj efectuat de institutul Sigma Dos, potrivit căruia VOX ar obţine nu mai puţin de 12,9% din voturi şi ar putea să trimită 43-45 de deputaţi în legislativul ţării.
„Fenomenul VOX” merită o atenţie deosebită. Acest partid condus de Santiago Abascal practic nu a existat înainte de alegerile regionale din Andaluzia. Astfel, a ajuns să ocupe locul cinci în parlamentul regional şi printr-o cojunctură favorabilă, de voturile acestui partid depinde majoritatea parlamentară. Surpriza produsă de VOX e cu atât mai mare, cu cât în Spania din anul 1975 (când a decedat generalul Franco) niciun partid de extremă dreapta nu a trecut pragul electoral şi nu a putut să intre în parlament. La alegerile care au avut loc în urmă cu patru ani, VOX a obținut doar 0,45% din voturi. Odată cu diminuarea puterii Partidului Socialist (PSOE) condus de Pedro Sanchez, a câştigat teren partidul lui Santiago Abascal. Sondajele arată că situaţia politică la nivel naţional seamănă cu ceea ce s-a întâmplat în Andaluzia. Dintre cele trei mari partide: PSOE, Partidul Popular (PP) şi partidul de orientare liberală numit Ciudadanos (Cetăţenii) niciunul dintre acestea nu poate să formeze guvernul de unul singur. O majoritate relativă dețin socialiştii (28,9), dar acesta este rezultatul cel mai slab al lor de când au preluat puterea de la guvernul coaliţiei PP-Ciudadanos condus de Mariano Rajoy. PP nu a reuşit să crească nici după ce Rajoy (a cărui imagine s-a deteriorat în timpul guvernării şi a fost acuzat de comiterea unor acte de corupţie) s-a retras de la şefia partidului şi locul său a fost preluat de un politician mai tânăr, Pablo Casado. Aceștia se află la pragul de 19,1% tot atât cât aveau şi acum un an. Ciudadanos – care este adeptul unei politici pro-europene – a scăzut uşor în sondaje şi este la 17,9%. Nu are o evoluție bună nici partidul radical de stânga Podemos, care a scăzut 4 procente şi a ajuns la 14,9%. În cazul în care această tendință nu se va schimba, atunci s-ar putea întâmpla ca după alegerile parlamentare din anul 2020 să se creeze o situaţie de blocaj, sau coaliţia PP-Ciudadanos să aibă nevoie de sprijinul parlamentar al extremei drepte (situaţii similare s-au întâmplat în Austria şi în Italia)
Analiştii politici nu exclud posibilitatea organizării unor alegeri parlamentare anticipate, dacă socialiştii vor obţine un scor slab la alegerile europarlamentare din luna mai, sau la celelalte alegeri regionale. Succesul VOX se încadrează în trendul european de avansare al partidelor populiste şi radicale de dreapta, dar în Spania acest lucru totuşi constituie o surpriză, având în vedere că este vorba de ţara unde amintirea dictaturii generalului Francisco Franco este încă vie.
Motivele sunt multiple. Pe de o parte politica mai umană a premierului Sanchez faţă de refugiaţi – să ne amintim că drama refugiaţilor de pe vasul Aquariua s-a soluţionat prin deschiderea portului Valenciei – a creat condiţii pentru o retorică antiimigraţionistă a partidelor populiste. Personalitatea pitorească şi foarte vizibilă a preşedintelui american, precum şi politica sa antiimigraţionistă reprezintă un sprijin pentru partide ca VOX (de altfel Santiago Abascal se declară un mare admirator al lui Donald Trump). Factorul cel mai important însă, care explică ascensiunea acestui partid, este tendinţa Cataloniei de a-și câştiga independenţa. VOX promite măsuri dure pentru a păstra unitatea Spaniei şi acuză guvernul socialist că prin politica ignorantă pe care o duce va crea condiţii pentru desprinderea Cataloniei. În fine, un alt motiv special îl constituie un decret al guvernului socialist adoptat la finele lunii august, de a scoate rămăşiţele pământeşti ale generalului Francisco Franco din imensul mausoleu din Valea celor Căzuţi de lângă Madrid. Premierul Sanchez a motivat necesitatea acestui gest prin aceea că sărbătorirea a 40 de ani a Spaniei democratice este incompatibilă cu menţinerea unui loc de veci al statului pentru un dictator.
Ce este VOX, şi cine este Santiago Abascal?
VOX este un partid fondat în anul 2013 de sociologul în vârstă de 42 de ani, Santiago Abascal, un politician care s-a desprins din Partidul Popular. VOX nu are un program politic, retorica partidului este axată pe antiimigraţionism, anti-multiculturalism şi anti-avort. Ei solicită suspendarea imediată a autonomiei Cataloniei, iar mişcarea pentru independenţa a regiunii este considerată o lovitură de stat, în consecinţă urmăresc tragerea la răspundere penală a liderilor catalani care militează pentru independenţă. Abascal a declarat anul trecut pentru cotidianul maghiar Magyar Hírlap că „Nu dorim Uniunea Europeană a Angelei Merkel”, însă „până la cele mai mici amănunte suntem de acord cu ce reprezintă Donald Trump”.
Székely Ervin, Rador
