Cuvintele care au fost pronunţate cel mai des în acest an de către jurnalişti sunt „Ucraina”, „Ebola”, „Organizaţia statului islamic”. An comemorativ pentru numeroase ţări care au marcat trecerea a o sută de ani de la izbucnirea primului război mondial, 2014 a adus cu el noi forme de violenţă, ca un fel de demonstraţie că omenirea nu învaţă nimic din greşelile trecutului.
„Să se termine odată anul ăsta insuportabil!” exclamă, într-un editorial publicat în revista Le Nouvel Observateur, comentatorul Jean Daniel. Dar tot el îşi aminteşte că şi alţi ani s-au încheiat tot în aceeaşi ambianţă, lăsînd un gust amar. Şi de fapt absolut nimic nu ne garantează că 2015 va fi mai bun. Fără speranţă, însă, viaţa însăşi ar fi insuportabilă, deci trebuie aşteptat Anul Nou ca şi cum ar aduce cu el mai multe soluţii pentru problemele lumii.
Să ne amintim însă că şi 2014 a început sub semnul unei speranţe, mai precis în Ucraina unde un anume Victor Ianukovici, care încarna vasalitatea faţă de Moscova, a fost gonit de la putere de către o populaţie excedată. Scenariul apropierii Ucrainei de Uniunea Europeană a fost perturbat însă de preşedintele rus Vladimir Putin iar anul 2014 va rămîne în istorie ca unul care a reaprins angoasele războiului rece.
Este prea devreme pentru a radiografia mai adînc acest an 2014 din punctul de vedere al relaţiilor dintre Rusia şi China. Un fost jurnalist de la Newsweek, Robert Littell consideră însă că 2014 ar putea marca începutul unui proces declanşat de fapt de politica dezastruoasă a lui Putin, şi anume „înghiţirea treptată a Rusiei, cu o populaţie anemică de 142 de milioane de locuitori, de către o Chină dinamică a cărei populaţie este de un miliard trei sute de milioane de oameni”.
În materie de oroare, anul 2014 a culminat cu decapitările mediatizate în mod macabru de Organizaţia statul islamic. Comunitatea internaţională a descoperit cu stupoare că se află într-un război total în faţa unor forţe parcă ieşite din neant, şi care atrag de partea lor tineri din Occident şi din alte regiuni ale globului. Marile democraţii, ONU, Alianţa Atlantică, Uniunea Europeană sunt obligate să constate că obiectivele lor în Irak, Afganistan, Siria, Libia, precum şi în Orientul Apropiat nu au fost atinse. Talibanii rămîn o forţă redutabilă iar în materie de barbarie rivalizează cu extremiştii suniţi din Irak şi Siria. Recentul atac împotriva unei şcoli din Pakistan şi masacrarea a peste o sută de copii marchează anul 2014 ca unul dintre cei mai insuportabili ca josnicie umană. In aceeaşi categorie ar trebui plasat şi ceea ce s-a întîmplat în Mexic unde 43 de studenţi au fost torturaţi şi ucişi de narcotraficanţi, ceea ce a provocat un şoc în această ţară şi un fel de revoltă a societăţii civile.
Comunitatea internaţională a mai fost confruntată cu spectrul unui flagel numit Ebola, epidemie care a afectat mai multe ţări din Africa. Specialiştii promit însă un vaccin pentru 2015. Modul în care s-a propagat virusul rămîne însă o expresie tragică a decalajului uraş, în materie de securitate sanitară, dintre emisfera nordică a planetei, industrializată şi prosperă, şi cea sudică, subdezvoltată.
Ca metafore ale speranţei, merită totuşi semnalate cîteva eveninemente pozitive ale anului care se încheie. Alegerile prezidenţiale din România şi Tunisia dovedesc că democraţia nu şi-a epuizat resursele. Faptul că Barack Obama a decis să reia relaţiile cu Cuba reprezintă, pentru America Latină, un moment comparat cu căderea zidului de la Berlin în 1989. Şi pe plan ecologic raţiunea începe să cîştige teren, dovadă conferinţa la nivel de experţi şi de miniştri găzduită de Peru şi încheiată totuşi cu un mic rezultat…
În materie de economie, anul 2014 a fost bun pentru Statele Unite, incert pentru Japonia, fragil pentru Uniunea Europeană, negru pentru Rusia, unul de tranziţie pentru China.
Într-o depeşă a Agenţiei France Presse se arată că 2014 a fost un an „negru” şi pentru şeful statului francez François Hollande. Speranţele şi promisiunile sale legate de reducerea şomajului nu s-au confirmat, iar imaginea sa a avut de suferit de pe urma rupturii cu Valérie Trierweiler şi a cărţii pe care fosta „primă doamnă” a scris-o despre povestea ei de dragoste cu preşedintele. Şi mai gravă însă este ofensiva extremei drepte în peisajul politic francez, Frontul Naţional condus de Marine Le Pen cîştigînd sistematic noi simpatizanţi. Anul 2014 mai înseamnă, în Franţa, revenirea în arena politică a lui Nicolas Sarkozy, lansat în cursa pentru prezidenţialele din 2017. Din punct de vedere cultural, anul 2014 i-a adus Franţei un nou premiu Nobel pentru literatură, atribuit lui Patrick Modiano, dar şi un impresionant premiu Nobel pentru economie, decernat lui Jean Tirole.
Iată, pe scurt, un portret al anului 2014, de care totuşi ar trebui să ne separăm cu un gînd pozitiv, şi aş cita aici o frază a filozofului Friederich Nietzsche: „trebuie să acţionăm ca şi cum progresul ar exista”.
RFI, 28 decembrie 2014
