Motto: „Omul care se teme de Dumnezeu e mai presus de toţi înţelepţii lumii” – Părintele Cleopa
Miercuri, 10 aprilie, se împlinesc 107 ani de la naşterea unuia dintre cei mai mari duhovnici pe care i-a dat acest neam, vrednicul de pomenire părintele Cleopa Ilie, fost stareţ al Mănăstirii Sihăstria, personalitate proeminentă a spiritualităţii ortodoxe româneşti contemporane, mare predicator, un om simplu, cu vorbă tămăduitoare, care a îndrumat spiritual existenţa fiecărui om care a trecut pragul chiliei sale, în momente de rătăcire sau de căutare a drumului drept în viaţă.
Părintele Cleopa, pe numele de mirean Constantin Ilie, a văzut lumina zilei la 10 aprilie 1912, în comuna Suliţa, judeţul Botoşani, într-o familie de ţărani, fiind al cincilea născut din cei zece copii ai lui Alexandru şi Anei Ilie. Se spune că părinţii săi erau iubitori de Dumnezeu, de biserică şi de copii, fiind un model de trăire creştină. Ana şi Alexandru erau nelipsiţi de la sfintele slujbe, erau milostivi, şi duceau o viaţă curată întru Hristos.
Strămoşii tatălui său erau vestiţi oieri, originari din comuna Săliştea Sibiului, care, din cauza persecuţiilor religioase din secolul al XVIII-lea, au fost nevoiţi să părăsească Ardealul şi să se strămute în Moldova, stabilindu-se în judeţul Botoşani.
Peste ani, părintele Cleopa avea să mărturisească despre anii copilăriei sale: ”Aveam o cameră toată numai cu icoane. Un fel de paraclis. Acolo ne rugam. Chiar şi la miezul nopţii ne sculam şi făceam rugăciuni”.
În primele două luni de viaţă, micul Constantin – viitorul Părinte Cleopa – era tot timpul bolnav, nu mânca aproape nimic şi plângea zi şi noapte. Mama lui, Ana, a fost sfătuită de bătrânele din sat să se ducă cu pruncul bolnav la vestitul duhovnic Conon Gavrilescu de la Schitul Cozancea, un mare vindecător prin sfânta rugăciune, care îi recomandă acesteia „să-l dăruiască Maicii Domnului”.
Cel mic a urmat cursurile şcolii primare de şapte ani din satul natal, unde a demonstrat o memorie cu totul deosebită, asemănându-se mamei sale, iar la vârsta de 11 ani a învăţat Acatistul Bunei Vestiri pe de rost, cum singur spunea: ”Eram la desfăcat păpuşoi în ţarină şi aveam cartea de rugăciuni ascunsă sub pănuşi. Până când venea tata cu căruţa cu popuşoi, mai învăţam un icos, mai învăţam un condac. Şi uite aşa am învăţat Acatistul Maicii Domnului”.
La finalul şcolii a parcurs trei ani de ucenicie duhovnicească la Schitul Cozancea, sub îndrumarea schimonahului Paisie Olaru, un alt mare duhovnic al nostru. Aici, alături de fraţii săi, cântau la strană, lucrau grădina sau duceau părinţilor bătrâni din schit tot ce aveau nevoie.
La vârsta de 17 ani se alătură obştii schitului Sihăstria, împreună cu Vasile, unul din fraţii săi mai mari, iar la 12 decembrie 1932, este primit oficial în obştea schitului.
Trei ani mai târziu îşi satisface stagiul militar timp de un an în unitatea militară din Botoşani, pentru ca apoi să revină la schit.
La 2 august 1937 este tuns în monahism primind numele de Cleopa, apoi a primit ca ocupaţie „ascultarea” oilor schitului până în vara anului 1942, fiind ajutat de monahii Galaction Ilie şi Antonie Olaru.
În iunie 1942 este numit locţiitorul egumenului Ioanichie Moroi, ca urmare a deteriorării stării de sănătate a stareţului.
La data de 27 decembrie 1944 este hirotonit ierodiacon, iar la 23 ianuarie 1945 este hirotonit ieromonah de către Episcopul Galaction Cordun, pe atunci stareţ al Mănăstirii Neamţ.
Devine oficial egumen al Schitului Sihăstria, iar în 1947, sfântul lăcaş este ridicat la rang de mănăstire, iar protosinghelul Cleopa Ilie este hirotesit arhimandrit, cu aprobarea patriarhului Nicodim Munteanu.
În anul 1948, Siguranţa Statului începe să îl supravegheze, iar Cleopa se retrage în pădurile din jurul Mănăstirii Sihăstria unde trăieşte în nevoie şi rugăciune timp de şase luni.
La 30 august 1949, arhimandritul Cleopa este numit stareţ al Mănăstirii Slatina din judeţul Suceava, acolo unde este însoţit de alţi 30 de călugări din obştea Mănăstirii Sihăstria, trasferaţi din decizia patriarhului Bisericii Ortodoxe Române, Justinian Marina. În locul său este numit stareţ la Sihăstria protosinghelul Ioil Gheorghiu.
La Mănăstirea Slatina a vieţuit, sub conducerea sa, o obşte care număra mai bine de 80 de monahi.
În perioada 1952-1954, este urmărit din nou de Securitate, iar părintele este nevoit să se retragă din nou în izolare, de această dată în Munţii Stănişoarei, împreună cu ieromonahul Arsenie Papacioc.
În anul 1956, Patriarhul Justinian dă o nouă dispoziţie, ca părintele Cleopa să fie readus în obştea de la Slatina, însă în primavara anului 1959, se retrage pentru a treia oară, în Munţii Neamţului, unde îşi petrece următorii 5 ani.
În anul 1964 revine la Mănăstirea Sihăstria, ca duhovnic al întregii obşti, unde va îndruma spiritual neîncetat, atât calugări, cât şi mireni, în următorii 34 de ani.
În toamna anului 1974, Părintele Cleopa Ilie, împreună cu un grup de părinţi de la Sihăstria şi alţi pelerini din ţară, au mers să se închine la Mormântul Domnului şi la celelalte Locuri Sfinte. La revenirea în ţară, Părintele Cleopa a mărturisit unor ucenici că nu s-a simţit împlinit până nu s-a rugat la Locurile Sfinte.
În septembrie 1977, Părintele Cleopa, împreună cu alţi părinţi de la Sihăstria, au plecat în pelerinaj la Sfântul Munte Athos, „Grădina Maicii Domnului”. Şi acest pelerinaj l-a marcat profund pe părinte, el povestind ulterior, multor credincioşi ce au trecut pragul chiliei sale, despre obştea Schitului românesc Prodromu de la Athos, şi despre nenumăratele icoane făcătoare de minuni ale Maicii Domnului.
La îndemnul unor ierarhi şi teologi a scris mai multe cărţi: Predici pentru monahi (Urcuş spre Înviere), Spovedania arhiereilor, Spovedania călugărilor, Spovedania preoţilor, Despre credinţa ortodoxă, Predici la praznice Împărăteşti, Predici la duminicile de peste an, Valoarea sufletului, Despre vise şi vedenii, Minunile lui Dumnezeu din zidiri, Acatistier, Versuri către Maica Domnului, alte broşuri şi convorbiri duhovniceşti alcătuite pentru folosul spiritual al credincioşilor.
Părintele Cleopa a plecat pentru întâlnirea cu Domnul, la 2 decembrie 1998, fiind înmormântat în cimitirul Mănăstirii Sihăstria.
Fotografii din arhiva personală, august 2012
