Marţi, 16 aprilie, se împlinesc 130 de ani de la naşterea lui Charlie Chaplin, actor, regizor şi compozitor englez, simbol al filmului mut şi primul mare star al Hollywoodului. A fost poreclit Vagabondul în Germania, Charlot în Franţa şi în toate ţările ţările francofone, Carlitos în Brazilia sau în Argentina. Ca regizor şi producător a fost un pionier în arta filmului, dar şi un perfecţionist, a inovat încontinuu în tehnicile de filmare şi relua scenele şi de zeci de ori până când acestea ieşeau aşa cum îşi dorea. Filmele sale s-au identificat practic cu epoca remarcabilă a filmului mut, iar la sfârşitul anilor 1920, când Hollywoodul cunoştea noutatea filmului sonor, Chaplin a refuzat să producă sau să joace în filme „vorbite”.
Chaplin a devenit în timp, în film şi în viaţă, un mic vagabond, un rebel, un personaj cu melon şi baston, un romantic, iar imaginea sa de caraghios a cucerit iremediabil întreaga lume.
Charles Spencer Chaplin s-a născut la 16 aprilie 1889 la Londra, într-o familie săracă, tatăl său fiind cântăreţ şi actor, având însă probleme mari cu alcoolul, iar mama sa, Hannah Hill, provenea dintr-o familie de romi, şi era şi ea cântăreaţă în mici teatre obscure. Despre mama sa se ştie că avea deja un copil cu alt bărbat când s-a născut Charlie şi alte probleme psihice grave.
Când a împlinit trei ani, părinţii săi divorţau, iar Charlie şi fratele său Sidney au locuit un timp împreună cu tatăl lor şi amanta lui, apoi cu o trupă de actori.
La vârsta de cinci ani, Charlie a asistat la încheierea bruscă a carierei artistice a mamei sale, atunci când, în timpul unui spectacol, aceasta a stârnit mânia publicului, care, nemulţumit fiind de prestaţia ei, a aruncat cu obiecte spre ea, provocându-i răni serioase dar şi o ceartă serioasă cu managerul ei. Charlie, care se afla în culise, a fost pus de directorul teatrului să urce pe scenă şi să cânte pentru a salva situaţia, iar intrepretarea celebrei piese Jack Jones, i-a adus copilului aplauzele publicului.
A urmat moartea tatălui şi internarea mamei sale într-un azil pentru cei cu boli psihice, iar cei doi fraţi ajung într-o casă pentru săraci, fiind forţaţi să îşi ia viaţa în propriile mâini, pentru a supravieţui şi pentru a-şi întreţine mama.
Charlie, care moştenise talentul muzical de la părinţi, avea să trăiască, de aici înainte în lumea teatrului, unde primiea mici roluri.
Începuturile extrem de sărăcăcioase ale lui Charlie Chaplin fac din povestea sa – drumul de la mizerie la bogăţie – , cea mai rapidă ascensiune din istoria Hollywood-ului. Și-a început viața ca un copil fără adăpost, muncitor la atelier și neavând un ban în buzunar și a ajuns să aibă o avere de mai multe milioane de dolari.
Debutul într-un rol important îl realizează ca dansator de step în grupul de copii „The Eight Lancashire Lads”, remarcându-se prin talentul său deosebit.
La vârsta de doisprezece ani primeşte rolul băieţelului Billy din spectacolul de teatru „Sherlock Holmes”, iar după ce prestaţia sa este unanim apreciată, devine actor permanent al Fred Karno Repertoire Company, unde joacă roluri în comedii şi vodeviluri. În trupă, Charlie era coleg cu Arthur Stanley Jefferson care va deveni şi el celebru în lumea filmului, sub numele de Stan Laurel, pentru cuplul comic Stan şi Bran pe care l-a realizat împreună cu Oliver Hardy.
În anul 1910, la vârsta de 21 de ani, pleacă într-un turneu în Statele Unite, memorabilă fiins replica sa la apropierea vaporului de portul Manhattan: “America, vin să te cuceresc ! Şi fiecare bărbat, femeie sau copil va avea pe buze nume de Charles Spencer Chaplin!”.
Succesul artistic nu avea să apară imediat, în schimb, Charlie devenise un mare cuceritor de inimi, femeile roind în jurul său.
Peste Ocean, este remarcat de producătorul Mack Sennett, care conducea studiourile Keystone din California, iar în anul 1912, acesta îi oferă un contract pentru un rol într-un film, în valoare de 150 de dolari pe săptămână.
Aşadar, la 2 februarie 1914, Charlie Chaplin debuta ca actor în comedia “Making a living”, unde interpreta rolul lui Edgar English, un fals reporter – un rol despre care avea să declare, peste ani, că nu i-a plăcut deloc -, iar gagurile sale i-au adus un succes important. Aprecierile unanime la adresa tânărului îi determină pe producători să înceapă negocieri, mult îmbunătăţite financiar, pentru alte roluri.
În anul 1914, Chaplin a început să își regizeze filmele, timp în care acesta realiza câte un film de scurt-metraj în fiecare săptămână pentru Keystone.
În următoarele lui filme, Mabel’s Strange Predicament şi Kid Auto Races at Venice, Charlie apare costumat cu pantaloni şi ghete mult mai mari decât măsura sa, cu o haină prea strâmtă, un melon prea mic, cu baston şi mustaţă falsă, o recuzită care avea să îi definească cariera artistică excepţională. Era imaginea miculului vagabond, care îl reprezenta atât artsitic cât şi în viaţa reală, un spirit comic care aducea pe scenă o parte din dramatismul copilăriei sale. Desigur, această imagine i-a adus un succes imens.
În anul 1915, la doar cinci ani de la prima vizită la Hollywood, Charlie Chaplin devenise în SUA un veritabil fenomen cultural, chipul său era reprezentat în benzi desenate, pentru el erau compuse melodii, iar magazinele se întreceau să producă şi să vândă figurine cu costumaţia sa inedită.
Chaplin era deja un star, iar salariul său săptămânal depăşea 10.000 de dolari.
În anul 1916, Charlie a semnat un contract cu Mutual Film Corporation, pentru fabuloasa sumă de 670.000 de dolari pe an. Acest lucru l-a făcut unul dintre cei mai bine plătiți oameni din lume. Prin comparație, președintele SUA era plătit cu aproximativ 75.000 de dolari, în acea perioadă.
În anul 1918, este creată compania First National Exhibitors’ Circuit, special pentru a manageria filmele sale.
Chaplin a mai jucat în peliculele de mare succes A Dog’s Life şi The Bond, un film scurt înscris în campania guvernului pentru obligaţiunile lansate în scopul colectei de fonduri pentru război.
Tot în anul 1918, a fost personajul principal în comedia Shoulder Arms, iar în 1919 şi-a înfiinţat propriul studio de film.
Au urmat roluri în Sunnyside şi A Day’s Pleasure, apoi a înfiinţat United Artists Corporation, o copmpanie pentru distribuţia filmelor, alături de Mary Pickford, Douglas Fairbanks şi D.W. Griffith.
A urmat cel mai lung film al său, cu o durată de 68 de minute, The Kid, în care Chaplin a jucat alături de micuţul de patru ani Jackie Coogan, o trgicomedie cu un enorm succes, care vorbea despre sărăcie şi un copil despărţit de părinţi, un film care surprindea întocmai primii ani ai existenţei sale reale, nu tocmai fericite.
Au urmat alte roluri în care a întruchipat micul vagabond, gagurile şi pantomima au devenit mai subtile, însă personajul a devinit un pic mai vulgar, păstrându-şi însă veselia, romantismul, generozitatea, umanismul în general.
Deşi Hollywood-ul cunoştea în acea perioadă primele filme sonore, Chaplin credea în continuare în filmul mut, pe care îl considera mult mai sugestiv, pantomima fiind cea care, în opinia sa, putea depăşi toate barierele de limbaj, mai ales în America acelor vremuri în care valurile de imigranţi din toată lumea erau la ordinea zilei.
În acea perioadă, Chaplin muncea enorm şi pentru a-şi ajuta mama, pentru care a cumpărat o casă în California, în imediata vecinătate a locuinţei sale.
La 6 iulie 1925, Charlie Chaplin devenea primul actor care a apărut pe coperta celebrei reviste Time.
În anul 1926 joacă în Goana după aur, iar în anul 1931 este protagonistul capodoperei Luminile Oraşului, considerat cel mai bun rol al său, un film care a marcat un eveniment dureros din viaţa lui, moartea mamei din anul 1928.
Legat de premiera acestuia film, trebuie să spunem că la eveniment, Chaplin l-a invitat şi pe bunul său prieten, savantul Albert Einstein. La coborârea din maşină, cei doi au primit ovaţiile îndelungi ale publicului aflat în faţa cinematografului. Momentul a prilejuit celor doi replici savuroase: omul de știință, mai puțin obișnuit cu ovațiile publice, i-a spus prietenului său: „Ceea ce admir cel mai mult la arta ta este faptul că este universală. Nu trebuie să spui nici măcar un cuvânt, dar totuși lumea te înțelege”. Replica lui Chaplin a fost pe măsură: „E adevărat, dar faima ta este și mai mare: lumea te admiră, chiar dacă nu înțelege nimic din ceea ce spui”.
În anul 1936, a avut loc unltima prezenţă pe marile ecrane a personajului său, în Modern Times, considerat ultimul film mut, scenariul, producţia, regia şi muzica fiind semnate de Charlie Chaplin.
În anul 1940, Chaplin joacă în primul său film sonor, Dictatorul, o parodie îndreptată împotriva nazismului şi a lui Adolf Hitler şi care vorbea şi despre persecutarea evreilor, o producţie care a stârnit numeroase controverse, inclusiv acuzaţiile americanilor cum că ar fi simpatizant al regimului comunist.
A urmat Limelight, ultimul mare film produs de Chaplin în Statele Unite, apoi, în 1957 – A King in New York, un film în care a fost actor, regizor, producător şi scenarist, iar în 1967 a produs ultimul său film, A Countess from Hong Kong, în care a fost regizor, scenarist şi actor, alături de inegalabilii Sophia Loren şi Marlon Brando.
Charlie Chaplin a scris şi patru cărţi de succes, My Trip Abroad, A Comedian Sees the World, My Autobiography şi My Life în Pictures.
A fost şi un strălucit compozitor, în condiţiile în care nu avea nici un fel de studii muzicale și nu știa să scrie și să citească partituri. El a compus muzică pentru multe dintre filmele sale cu ajutorul altor muzicieni și compozitori, câteva dintre creaţiile sale muzicale fiind Sing a Song, With You Dear in Bombay, There’s Always One You Can’t Forget, Smile sau Eternally. Însă cu This is my song, melodia compusă de Chaplin special pentru filmul A Countess from Hong Kong, el a ajuns pe locul 1 în topurile din Marea Britanie, în varianta interpretată de Petula Clark, iar una dintre cele mai cunoscute compoziții ale sale este piesa Smile, devenită hit în interpretarea lui Nat King Cole, în anul 1954.
Chaplin a rămas faimos şi pentru aventurile sentimentale pe care le-a trăit alături de cele mai multe dintre partenerele sale de pe marele ecran, aventuri poate mult mai puţin cunoscute decât activitatea sa artistică. Cu trei dintre colegele sale de platou s-a şi căsătorit: în anul 1918, cu Mildred Harris, în 1924 cu Lita Gray care avea doar 16 ani – căsătoria venind ca acoperire pentru a evita scandalul relaţiei cu o minoră, şi apoi, în 1936, cu Paulette Goddard, partenera sa din filmul Modern Times.
Au urmat alte excentricităţi sentimentale, un scandalul imens în urma relaţiei cu tânăra Joan Barry şi un proces de paternitate care a stârnit interesul ziarelor de scandal.
În anul 1943, la 54 de ani, a cunoscut şi dragostea perfectă, după trei căsătorii şi doi copii. Chaplin a întemeiat atunci o familie alături de tânăra Oona O’Neill, fiica marelui dramaturg Eugene O’Neill, care abia împlinise 18 ani şi care se căsătorea cu un bărbat de aceeaşi vârstă cu tatăl ei, care, pentru acest motiv avea să se suprere iremediabil şi să o dezmoştenească. În ciuda diferenţei considerabile de vârstă, Charlie şi Oona au rămas împreună, iar ea a fost mereu în umbra celebrului său soţ şi declara că a fost mulţumită să fie „doar soţie şi mamă”. Cei doi au avut nu mai puţin de opt copii, prima fiind Geraldine, născută în anul 1944, iar ultimul născut al familiei fiind Christopher, când tatăl său avea 73 de ani.
În anul 1952, Chaplin a părăsit SUA cu intenţia de a face o scurtă vizită în Marea Britanie, dar cei de la imigrări au profitat de ocazie pentru a-i ridica permisiunea de a reintra în ţară, iar Chaplin a decis să se mute cu toată familia la Vevey, în Elveţia, într-o reşedinţă de secol XVIII, pe malul lacului Geneva.
În anul 1972, Chaplin a fost distins de Academia Americană de Film cu Oscarul pentru întreaga activitate, apoi a devenit şi Ofiţer al Legiunii de Onoare franceze şi titular al ordinului Cavaler al Imperiului Britanic.
La 25 decembrie 1977, chiar de Crăciun, Chaplin a murit în somn, la vârsta de 88 de ani, fiind înmormântat în cimitirul din Vevey. La doar trei săptămâni de la înhumare, corpul său neînsufleţit a fost furat, într-un demers macabru care urmărea obţinerea unei răscumpărări. Abia după mai bine de 11 săptămâni, hoţii au fost prinşi, iar cadavrul său a fost recuperat, fiind ulterior reînhumat şi acoperit cu un strat gros de ciment.
În anul 1992, Richard Attenborough a regizat filmul biografic intitulat chiar Chaplin, în care Robert Downey jr. a interpretat rolul principal alături chiar de Geraldine, una dintre fiicele lui Chaplin.
