Vineri, 10 mai, se împlinesc 120 de ani de la naşterea lui Fred Astaire, actor, cântăreţ, dansator, scenarist şi coregraf american.
* * * * *
Frederick Austerlitz, pe numele avut la naştere, a venit pe lume la 10 mai 1899, în Omaha, Nebraska, SUA, părinţii săi fiind Fritz Austerlitz şi Ann Astaire.
La vârsta de 6 ani s-a mutat, alături de familia sa, la New York, unde Fred și sora lui Adele au început să studieze la Alviene Master School of the Theatre and Academy of Cultural Arts.
Deşi la acea vreme era în vigoare o lege care interzice munca în rândul copiilor, cei doi frați au debutat într-un spectacol apreciat, în New Jersey, au adoptat numele de scenă „Astaire”, asatfel începând o carieră în care au fost alături timp de nu mai puţin de 27 de ani. După debut, a urmat un turneu în mai multe state din SUA, care le-a adus o apreciabilă notorietate.
În anul 1917, cei doi fraţi au început să joace în musicaluri, cele mai multe având un mare succes, iar dintre acestea pot fi menţionate comediile „Lady, Be Good!” – în 1924 – și „Funny Face” – în 1927 – ambele semnate de George și Ira Gershwin.
În anul 1932 sora lui se mărită, iar un an mai târziu şi Fred se căsătoreşte, cu Phyllis Livingston Potter, care provenea din aristocraţia din Boston, cei doi având doi copii – Fred Jr. și Ava.
Din acest moment, Fred Astaire îşi orientează cariera către film, debutul său la Hollywood înregistrându-se în anul 1933, în ”Dancing Lady”, în care a jucat şi a dansat alături de Joan Crawford, o producţie a studiourilor MGM.
În anul 1934, Fred Astaire apare în ”Flying Down to Rio”, parteneră fiindu-i dansatoarea Ginger Rogers, alături de care a realizat celebrul dans „The Carioca”.
Au urmat alte filme în care cei doi au fost parteneri, ”The Gay Divorcee” – în 1934, ”Night and Day” și ”The Continental”, film premiat cu Oscar.
Fred Astaire a adus două noutăţi în producţiile în care a jucat: a filmat întregul dans într-o singură repriză, cu dansatorii mereu în prim plan şi a introdus dansul ca pe o parte din film, replicile fiind date pe muzică, în ritm de dans.
Deşi Fred Astaire și Ginger Rogers erau foarte buni prieteni, fiecare îşi dorea să fie apreciat şi individual, astfel că în 1937, Astaire joacă în ”Damsel in Distress”, un eşec răsunător, căruia i-a urmat refacerea cuplului cu Ginger Rogers pentru producţiile ”Carefree” – în 1938 – şi „The Story of Vernon and Irene Castle” – în 1939.
După o altă perioadă în care Astaire joacă singur şi înregistrează alte eşecuri, Fred Astaire a fost distribuit în „Broadway Melody of 1940” – în 1940 – , alături de Eleanor Powell, „Second Chorus” – în 1941 – alături de Paulette Goddard, apoi a întâlnit-o pe Rita Hayworth, partenera sa favorită, alături de care apare în „You’ll Never Get Rich” – în 1942 – și „You Were Never Lovelier” – în 1946.
În această perioadă, Fred Astaire a mai apărut în „Holiday Inn” – în 1942 – alături de Virginia Dale și Bing Crosby, în „The Sky’s the Limit” – în 1943 – alături de Joan Leslie, „Yolanda and the Thief” – în 1945 – , în „Ziegfeld Follies” – 1946) – în ambele parteneră fiindu-i Lucille Bremer și în „Blue Skies” – în 1946 – alături de Joan Caulfield și Bing Crosby.
Acestea nu au reprezentat succese, Fred Astaire a început să se îndoiască de abilităţile sale cinematografice, astfel că intenţionează să se retragă, se dedică curselor de cai și inaugurează, în anul 1947, Fred Astaire Dance Studio.
Deşi a avut atât de multe partenere, cele mai mari succese le-a înregistrat alături de Ginger Rogers, alături de care a jucat, din nou, în „The Barkeleys of Broadway” – în 1949 – , producţie care a arătat cât de important a fost parteneriatul lor, pe scenă.
În anul 1954, Fred Astaire a oprit filmările la ”Daddy Long Legs”, din cauza morții soției sale, dar compozitorul coloanei muzicale a filmului și alți colegi de platou l-au convins că munca, lucrul în studio, sunt cel mai bun remediu pentru a uita de tristețe, astfel că, un an mai târziu, producţia era prezentată publicului.
Astaire lasă dansul pe plan secund, dedicându-se carierei de actor. Joacă în ”Funny Face” – 1957,”Silk Stockings” – 1957, „On the Beach” – 1959 –, în ”Finian’s Rainbow” – în 1968 – în regia lui Francis Ford Coppola, ultimul său mare musical, în care a jucat alături de Petula Clark, și în „The Towering Inferno” – 1974, pentru care a fost nominalizat la Premiul Oscar.
În anul 1975, Fred Astaire a lansat trei albume, ”Attitude Dancing”, ”They Can’t Take These Away From Me” și ”A Couple of Song and Dance Men” la Londra, apoi a jucat în filmele ”The Amazing Dobermans” – 1976, ”The Purple Taxi” – 1977 și în două filme de televiziune ”A Family Upside Down” – în 1978 – şi ca guest star în serialul ”Battlestar Galactica” – în 1979.
În anul 1980, la 24 iunie, s-a recăsătorit cu Robyn Smith iar împreună cu Bing Crosby, George Murphy, Ginger Rogers și alți artiști a fondat Hollywood Republican Committee.
Fred Astaire a fost recompensat cu nenumărate premii şi distincţii: un Premiu Oscar Pentru Întreaga carieră – în 1949, Premiul Globul de Aur pentru cel mai bun actor – film muzical sau comedie – în 1950 – , două Premii Emmy – în 1959 şi 1961 – , Premiul Cecil B. DeMille – în 1960, un „Glob de Aur” pentru Cel mai bun actor în rol secundar – în 1974 – pentru „The Towering Inferno”, Premiul BAFTA pentru cel mai bun actor în rol secundar – în 1976, tot pentru „The Towering Inferno”, Premiul AFI pentru întreaga carieră – 1981 – , Capezio Dance Award – în 1987 – , Premiul Grammy pentru întreaga carieră – postum, în 1989. De asemenea, Fred Astaire a fost inclus în Grammy Hall of Fame, postum, în anii 1997, 1998, 1999, 2003, 2004 şi 2007 şi în Hall of Fame of the International Best Dressed List, American Theatre Hall of Fame și National Museum of Dance’s Mr & Mrs Cornelius Vanderbilt Whitney Hall of Fame.
Fred Astaire a plecat la Domnul la 22 iunie 1987, la vârsta de 88 de ani, ca urmare a unei pneumonii. A fost înmormântat la Oakwood Memorial Park Cemetery din Chatsworth, Los Angeles.
Fred Astaire a fost recompensat cu o stea pe Bulevardul Walk of Fame din Hollywood pentru filmele sale de succes.
