În Austria rolul constituţional al preşedintelui este în esență unul protocolar, iar adevărata putere administrativă şi politică o deține cancelarul. Cu toate acestea, în urma demiterii cabinetului condus de Sebastian Kurz, preşedintele Alexander Van der Bellen a ajuns să aibă o poziţie cheie. De acesta depinde cine va conduce Austria pentru următoarele aproximativ şase luni.
În urma crizei guvernamentale declanşate de publicarea aşa numitei „Video Ibiza” preşedintele a solicitat parlamentului să nu demită guvernul politic al Partidului Popular Austriac (ÖVP) condus de Sebastian Kurz, din care au plecat miniştrii care au aparţinut Partidului Libertăţii Austriece (FPÖ). Luni însă, atât deputaţii din Partidul Social Democrat Austriac (SPÖ), cât şi reprezentanţii FPÖ au susţinut moţiunea de cenzură împotriva cabinetului Kurz şi au demis guvernul, astfel rolul preşedintelui a devenit hotărâtor. Ieri Van der Bellen i-a eliberat din funcţie pe toţi membrii guvernului, dar miniştrii îşi îndeplinesc atribuţiile până la numirea unui guvern provizoriu, care va conduce ţara până la alegerile anticipate programate să aibă loc în luna septembrie. Cancelarul noului guvern însă nu va mai fi Kurz, ci actualul ministru de finanţe, Hartwig Löger, cel care a preluat funcţia de vicecancelar după demisia lui Heinz-Christian Strache. Potrivit legii, Sebastian Kurz ar putea să rămână deputat în parlament, dar el nu şi-a preluat mandatul, astfel nu poate fi nici liderul grupului parlamentar al popularilor, mai mult, acesta a decis să nu-şi încaseze nici indemnizaţia de parlamentar pentru această perioadă, indemnizație la care ar avea tot dreptul. Desigur, aceasta a fost un gest bine calculat din partea VPÖ prin care a dorit să-l prezinte pe Kurz ca o victimă a jocurilor politice ale opoziţiei. Deocamdată opinia publică este de partea lui Kurz. Potrivit unui sondaj realizat săptămâna trecută, 52% dintre alegători nu au fost de acord cu demiterea guvernului Kurz. Pe de altă parte, astfel fostul cancelar poate să-şi dedice toată energia pentru campania electorală. Se pare că aceasta este domeniul pe care îl stăpâneşte cel mai bine. Nu este întâmplător că o parte a presei îl numeşte pe Kurz cu o oarecare ironie „cancelarul mediatic”. Este caracteristic pentru politician ca după demiterea sa, nici vorbă nu a fost de decepţie, ci dimpotrivă, a organizat un aşa numit „Demitere party” cu schrammelmusic (muzică de distracţie tradiţională din Viena), baloane şi bineînţeles cu bere. În acest chef s-a conturat şi o altă strategie a popularilor şi anume de a-i amesteca pe socialdemocraţi cu FPÖ, care în urma scandalului Strache a devenit nefrecventabil. Unul dintre vorbitori a insistat că pe FPÖ şi SPÖ „ura i-a adunat”.
Rezultatele alegerilor europarlamentare de duminică, la care ÖVP a primit 34,55% din voturi le-a întărit încrederea în sine popularilor (care nici până atunci nu fusese neînsemnată). Cert este că sondajele confirmă această stare de spirit, însă analiştii atenţionează că aroganţa partidului poate să se întoarcă împotriva lui. În cazul în care la alegerile anticipate ÖVP nu va obţine majoritatea absolută, atunci nu prea ar avea cu cine să intre în coaliţie de guvernare, având în vedere relaţiile deosebit de tensionate cu socialdemocraţii şi imposibile cu FPÖ. Singurul partid care ar putea să intre în calcul ar fi partidul de orientare liberală NEOS (Das Neue Österreich und Liberales Forum), care nu a sprijinit moţiunea de cenzură de luni, dar care la alegerile regionale din Salzburg de anul trecut a obţinut doar 7,3% din voturi.
Aparent, importanţa guvernului care va fi numit de preşedinte este una redusă, însă în realitate nu este aşa. Până la alegerile anticipate mai sunt trei luni, dar trebuie luat în calcul că negocierile de după alegeri ar putea să se prelungească încă două sau trei luni (de la alegerile parlamentare din 2017 şi până la instalarea guvernului de coaliţie ÖVP – FPÖ au trecut mai mult de două luni), astfel acest guvern provizoriu format de tehnocraţi ar putea să conducă ţara aproximativ şase luni, perioadă foarte importantă pentru Austria, având în vedere că în următoarele săptămâni şefii de stat şi de guverne trebuie să decidă cine va ocupa funcţia de preşedinte al Comisiei Europene şi cine vor fi cei mai importanţi comisari europeni. La summitul de ieri al Consiliului European Austria a fost reprezentată de Hartwig Löger.
Alexander Van der Bellen va numi un guvern de tehnocraţi, format din înalţi funcţionari publici, fără participarea politicienilor. Acest lucru prezintă însă dezavantaje, pentru că preşedintele trebuie să convingă parlamentul să acorde încredere unui guvern despre care se știe foarte puţin. Dacă acest lucru nu se va realiza, este posibil ca actuala criză guvernamentală să se prelungească.
Székely Ervin, Rador – 29 mai
