În aparență, aspectele contradictorii ale existenței noastre – materialismul și spiritualitatea – reprezintă unele dintre cele mai mari provocări pentru găsirea unui echilibru.
În opinia cunoscutului psiholog Laura Maria Cojocaru, președinte și fondator al Institutului de Neuro-Programare Lingvistică Somato-Integrativă (INLPSI), partea critică a minții noastre, menită de fapt să ne anunțe cum să ne pregătim pentru depășirea anumitor obstacole, consideră că aceste două aspecte se exclud unul pe celălalt; însă, o viață echilibrată presupune găsirea unei zone de mijoc între “vreau să ajut” și “trăiesc într-o lume materială care-mi cere bani, deci am nevoie să cer și eu în echilibru cu calitatea a ceea ce ofer”.
“În zilele noastre este „la modă” să fii spiritual. Ce înseamnă de fapt spiritualitatea este “căutarea acului în carul cu fân”, deoarece este atât de vastă și de diferită percepția ei de la o persoană la alta, încât ar presupune o investiție mare de timp și răbdare în a atinge toate aspectele posibile, investiție din care cel mai probabil ar putea rezulta o carte”, consideră specialistul.
Dăruirea include sau exclude partea financiară?
Observând primul impuls al majorității persoanelor, răspunsul ar fi că dăruirea exclude partea fianciară. Dacă ești darnic, ești cumva o persoană spirituală și invers, deci ar trebui să oferi totul pe gratis. Astfel, dacă cineva are nevoie de ajutorul tău ocazional și acest ajutor nu necesită din partea ta foarte mare investiție de timp, energie, informație, expertiză ș.a., este oarecum natural să oferi gratuit. Până aici pare logic, însă sunt cel puțin 3 situații în care aceste aspecte ale cererii și dăruirii pot comporta nuanțe foarte interesante:
1. dacă cineva îți solicită constant timpul, energia, informația, expertiza ș.a., acest lucru se numește muncă și, în acest caz, persoana îți solicită de fapt o parte din viața ta (timp și energie), o parte din informația pe care o deții, pe care cu siguranță și tu ai plătit-o la rândul tău și o parte din expertiza pe care o ai, pe care ai obținut-o în ani de învățat, exersat și aplicat lucrul respectiv.
2. dacă ceea ce oferi presupune o investiție în materiale, spațiu, aparatură, personal implicat, informație accesată, toate acestea costă și, cu toată spiritualitatea de care ești capabil, nu poți face să curgă bani la robinetul din bucătărie, de exemplu.
3. atunci când cerem ceva sau chiar când primim pur și simplu, instinctiv și firesc, ne dorim ceva de calitate. Calitatea înseamnă din nou investiție de timp, energie, bani, deoarece nu ne naștem cu calitatea în buzunar.
“A deveni spiritual într-o lume materială înseamnă a te adapta și a te plia pe acestă lume sau a te retrage în pustiu și a dărui ce se poate dărui în acest context. Poate că ar fi suficient pentru unele persoane, poate insuficient pentru altele, însă fiecare alegere pe care o facem (fie că daruitor, fie că primitor) definește ce și cum trăim în continuare și este important să învățăm să fim mulțumiți cu asta. Această este de fapt adevărată provocare!”, conchide psihologul Laura Maria Cojocaru.
