Dumitru Alexe, Gheorghe Loliu şi Adam Trantu erau aromâni din Beidaud, Camena şi Testemelu (azi Vasile Alecsandri) din judeţul Tulcea, sate aflate în sudul Munţilor Măcinului. În acea zonă aromânii erau mai numeroşi, refugiaţi fiind în prima parte a secolului XX din Bulgaria sau Grecia. Oameni evlavioşi, cu o dezvoltată conştiinţă a apartenenţei la neamul românesc şi aprigi, nu se puteau împăca în niciun fel cu comunismul. Au făcut tot ce le-a stat în putinţă să se opună instalării şi consolidării acestui regim politic adus de sovietici. Unul dintre momente lor de revoltă a fost în timpul alegerilor din 19 noiembrie când, văzând abuzurile reprezentanţilor BPD din centrele de votare, le-au luat cu asalt. Astfel de episoade au fost la Beidaud, Ceamurlia de Sus, Nicolae Bălcescu. Incidentele au dus la arestări pe de o parte, iar pe de altă parte la formarea unor grupări anticomuniste înarmate, refugiate în pădurile din împrejurimi. În trei ani organizaţiile aveau să fie spulberate de Securitate, iar liderii lor prinşi – executaţi pe loc sau arestaţi. Dumitru Alexe, Gheorghe Loliu şi Adam Trantu au fost printre răzvrătiţi.
Dumitru Alexe
„În 1946, într-adevăr, atunci, în comuna Beidaud – spun ziarele şi acuma – când s-au făcut alegerile, eram toţi acolo. Şi au arestat pe Fudulea Stere, pe părintele Horaţiu, pe câţiva din alegătorii noştri. Și-n timpul ăsta, Armata păzea acolo… Noi am rupt cordonul ca să-i scoatem afară pe ăştia, un sublocotenent a tras cu pistolul şi atunci l-am dezarmat, pe ostaşi i-am dezarmat şi sigur că am început să-i batem pe ăştia care erau cu <cosoarele pe piept>, c-aşa era atuncea. Și-am plecat… Că se cunoaşte acuma, alegerile nu le-au câştigat ei atuncea, au fost măsluite! […] Eu eram tânăr şi [ascultam] ce vorbeau şi frate-meu şi ceilalţi şi părintele Horaţiu, că niciodată n-or să câştige ei alegerile…
Și după aceea noi am plecat. A venit Armata, într-adevăr, [ai noștri] au bătut câţiva ostaşi acolo… locotenentul a fost în spital băgat şi a venit Armata și noi am plecat… Şi după aceea, sigur, au făcut nişte arestări…
Dar aţi reuşit atunci să luaţi în stăpânire centrul de votare?
Da, l-am luat, l-am luat, sigur că da! Centrul de votare l-am luat în primire… dar i-au arestat pe toţi [ai noștri], au luat urnele de-acolo şi după aceea a venit Armata. Când a venit Armata, ăştia au închis acolo centrul şi au plecat. S-a dat şi-n ziar, există ziarul de-atunci, din ’46. Mi se pare că şi la [comuna Nicolae] Bălcescu a fost aşa ceva… Da’ la noi aşa a fost! I-au luat [pe oameni] din câteva comune – că atunci secţia de votare era pentru vreo cinci-șase comune – la noi, care au votat în comuna Ceamurlia de Sus.
După acest incident, într-adevăr, comuniştii, după cum ştiţi, au câştigat… Au măsluit alegerile… Și de-atunci a început, într-adevăr, să se întărească organizaţia [nostră anticomunistă]…”
[Interviu de Silvia Iliescu, 1999]
Gheorghe Loliu
„La Beidaud aţi votat?
La Beidaud, da! […] A fost scandal şi au fost focuri de armă şi-au tras, c-au împuşcat unul de-ai noştri, un bătrân. Aicea i-a trecut glonţul, în gât i-a trecut glonţul…
Dumneavoastră aţi fost dintre cei care au ocupat centrul de votare?
Da-da-da… Noi, atunci când [au văzut] că suntem înăuntru… Nu ştiu cum a fost, că nu ne-au lăsat să intrăm. Noi n-am vrut să votăm cum vrea ei, cu <Soarele>… noi votam <Ochiul>, că şi ţărăniştii aveau dreptul [să fie aleşi]. Şi-am dat buzna să intrăm în şcoală. Eu am fost chiar în faţă şi frate-meu. […] Era acolo un bătrânel şi când l-au împuşcat am intrat buzna. Ăla [care a tras] era unul, sublocotenent, care avea pistolul în mână şi un soldat lângă el. I-a pus mâna în gât şi erau pe scările [şcolii], cum îs ale mele aici, i-a pus mâna în gât… Atuncea am dat buzna înăuntru…
Pe urmă ne-am liniştit, am plecat fiecare acasă. Am venit acasă, a trecut scandalul, asta a fost.
Şi aţi aflat rezultatul…
Am aflat rezultatul! Am anulat alegerile. Dar ei au făcut iarăşi cum au vrut! Că noi am votat cum am votat, ei au făcut iar cum au vrut ei.”
[Interviu de Silvia Iliescu, 1999]
Adam Trantu
„La Beidaud ne-am adunat toţi, toate comunele dimprejur şi ne-am adunat acolo, în centru. Şi când am început să intrăm la urne, acolo s-au agitat. Şi un cetăţean din Camena, mai mare ca noi, mai în vârstă [a fost rănit]… Exista un ofiţer acolo, atunci, din partea alegerilor, din partea statului. Şi el, fiind cu pistolul în mână, nu ştiu cum a făcut şi, cum se împingea lumea, a apăsat pe trăgaci şi l-a rănit pe cetăţean. […] Ofiţerul era din partea autorităţii, el era supraveghetor acolo. Şi, ţinând pistolul în mână a tras, a scăpat şi a tras şi l-a rănit pe cetăţean. Şi atunci s-a revoltat [lumea] şi l-a luat pe cetăţean, ăla rănit, l-a scos afară; pe ofiţer l-a luat, l-a scos şi pe el afară şi de-acolo, ne-a împrăştiat pe toţi. Fiecare unde i-au văzut ochii… Nu s-a mai votat.
Lumea n-a mai intrat deloc la vot…
N-au mai intrat pe urmă acolo… […] Acolo n-au mai ieşit comunişti atunci! […] După două luni sau după o lună ne-am dus pe urmă la comuna Slava Rusă şi-acolo ne-au luat [încolonaţi], cam de aici, un kilometru am mers aşa, câte doi, până la urne.
A, deci s-au repetat alegerile?
S-au repetat a doua oară alegerile. Şi-atunci n-am mai văzut nimic, nu ştiam ce s-a întâmplat; după ce se terminaseră [voturile], cică gata, a luat Frontul Plugarilor şi cu comuniştii, au căzut ţărăniştii! În ’47-‘48 au început pe urmă mişcările [de revoltă] . Gata, nu se mai putea!…”
[Interviu de Silvia Iliescu, 1999]
