Olimpiu Borzea era învăţător la Viştea de Jos, judeţul Braşov, un sat vechi, atestat cu peste 400 de ani în urmă. Era vehement împotriva comunismului, ca mai toţi consătenii săi, fiindcă fusese pe front până în 1945 şi ştia ce nenorociri aduc sovieticii: cote, colectivizare, închisori politice, lagăre de muncă forţată. Avea să le cunoască şi el. Deşi era învăţător, la alegeri nu a fost în nicio comisie, pentru că cei care erau cunoscuţi ca anticomunişti nu puteau fi lăsaţi să supravegheze sau să numere voturile. După anunţarea rezultatelor, apăsarea celor din Viştea de Jos şi satele făgărăşene a fost atât de mare încât s-au organizat în grupuri înarmate şi s-au refugiat în munte unde au avut legături cu grupul de rezistenţă al lui Ion Gavrilă Ogoranu.
„Ţărăniştii erau pe primul plan. Şi liberalii. Social-democraţii, aproape că erau inexistenţi şi aşa s-a pornit. Pe noi, pentru că eram un judeţ reacţionar, ne-au transformat în raion, raionul Făgăraş, cu oraşul Stalin [azi Braşov] şi cu regiunea Stalin. Să-ţi fie mai mare scârba, domnule! […]
Şi atunci fiecare şi-a pus familia la punct, rude, prieteni. <Votăm, votăm…> Dar ei [comuniştii], deştepţi, au înfiinţat centrul de votare la Viştea de Sus la 5 km de Combinat [Chimic Făgăraş], unde deja era centru comunist, unde aveau comunişti, ca să fie aproape de ei, ca să intervină dumnealor acolo şi să nu mai fie circumscripţia de sute de ani care era Viştea de Jos unde se adunau satele astea, oamenii să nu se mai ducă la vot, că-i departe. Cine dracul să se ducă din Drăguş la câteva sute de kilometri, din Viştea sau Ucea de Sus! […]
Ce s-a întâmplat la centrul de votare? V-aţi dus?
Asta vi-o spun, cum să nu mă duc! …
Aţi fost în vreo comisie?
Nu, nici vorbă! I-au scos afară pe toţi, liberali, ţărănişti, nu le-a dat voie să asiste la vot.
Deci ei nu au putut nici măcar să intre în sala de vot?
Nu. Numai de-ai lor!
Numai de-ai Blocului Partidelor Democrate?
Numai de-ai lor, da!… Directorul, şeful secţiei de votare la Ucea era inspector şcolar al nostru, care era din Viştea de Sus, dascăl la şcoala la care am fost şi eu. Secretar era directorul şcolii noastre, are casă la Viştişoara acolo, el era. Şi toţi ăştia erau în comisie.
Rezultatele au fost următoarele: nouăzeci şi ceva la sută au avut <Ochiul> şi liberalii şi nimica toată [BPD-ul], nici ăia care erau cu ei acolo nu au votat cu ei. Când au aflat ăştia rezultatul, s-au revoltat: <Răsturnaţi-l!> şi au ieşit ei cu nouăzeci şi ceva la sută şi noi cu nimic… Şi pe Dobrescu, pe Aurel Dobrescu, fruntaş naţional ţărănist care era aici în zonă, l-am îmbrăcat în costume muiereşti, ca să-l scoatem din Viştea de Sus, să nu-l omoare, că vroiau să-l omoare! Aşa l-au scos băieţii din Viştea de Sus, pe Dobrescu, ţărănistul, la ăştia. […] Cum de nu au ieşit ei [tărăniştii] din Rucăr, din Olteţ? I-a mutat [pe oameni] dincolo de Olt să voteze!…
Şi a venit după alegeri colonelul Lăluţ din Olteţ, la poştă, eram şi noi la poştă şi spune la reclamaţiile pentru Braşov cum că s-au măsluit alegerile, [zice]: <Nu-i adevărat ce s-a întâmplat!> şi pleacă colonelul. Stăm noi de vorbă, despre cum s-au măsluit şi la noi….”
[Interviu de S. Iliescu şi O. Silivestru, 2001]
