Deşi toată lumea ştia că alegerile fuseseră falsificate grosolan, totuşi până la urmă rezultatele au fost recunoscute. Regele Mihai a ezitat să vină la deschiderea oficială a unui parlament obţinut astfel, Iuliu Maniu avertizându-l că nu ar fi bine să o facă. Pe de altă parte, Gheorghe Tătărescu, ministrul de externe, l-a sfătuit să vină. După o întârziere care a dat emoţii guvernului, regele Mihai a citit la Parlament „Mesajul Tronului”. Având ţara sub ocupaţie sovietică, fără o declaraţie de susţinere din partea guvernelor SUA şi Angliei, Mihai I nu prea a avut de ales. De altfel, ambele ţări aveau să legitimeze noul parlament semnând la 10 februarie 1947 Tratatul de pace cu România.
Costel Ceacu, student la Litere şi Filosofie, era înscris în Tineretul Universitar PNŢ din 1944 şi era un mare admirator al preşedintelui partidului, Iuliu Maniu. În anul alegerilor, Costel Ceacu era pedagog la Liceul „Gheorghe Lazăr” din Bucureşti şi a participat la campania electorală din Caraş Severin. Avea să devină deţinut politic în 1947, odată cu arestarea elitelor partidelor istorice.
„Cum a fost campania electorală?
Referitor la Tineretul Universitar, trebuie să spun că sufletul lui a fost Iuliu Maniu. Pe Maniu l-a interesat foarte mult tineretul. Aşa cum a fost el un clarvăzător, şi-a dat seama, să ştiţi că Maniu ne-a spus întotdeauna că suntem în pericol. […]
Marile personalităţi [ale partidului] şi-au selecţionat chiar din Universitatea bucureşteană, la alegerile din ‘46, fiecare în judeţul lui, din tineretul universitar. Eu, de exemplu, am plecat cu Emil Ghilezan în Banat, eu şi cu Cicerone Ioniţoiu, a pus el ochii pe noi. Şi am organizat acolo la Timişoara şi Caransebeş, Caraş Severin…
Adică, ce anume, în ce sens aţi organizat?
Am bătut toate satele acestea, am mers din comună în comună. De exmplu, mie mi-a căzut partea de nord a Banatului, se numea Bulci, acolo era un castel a lui Mocsonyi Stârcea, Mocsonyi Stârcea fusese ultimul mareşal al Palatului. […] Şi am luat Birchiş, Căpâlnaş, Bulci şi toate astea, îmi dăduse Mocsonyi Stârcea un cal, […] şi îi încurajam pe cei care stăteau la urnele de votare şi în special la terminare eram prezent cu ei, acolo, la procesul verbal. De ce? Pentru că luam câte un proces verbal al organizaţiei PNŢ din comuna respectivă, îl luam ca să fac un dosar, ca să mă duc cu el la Lugoj şi la Centrul Naţional Ţărănesc de acolo, la [Emil] Ghilezan, ca să facem un dosar. Acolo era Centrala, cum se numea, asta de organizare a alegerilor, erau şi comuniştii şi liberalii şi democraţii, toţi acolo. Dar când s-au preluat… ei lăsau un proces verbal aici şi unul îl prelua comisia care zicea că-l duce acolo. Dar când Ghilezan s-a dus la Comisia Centrală, procesele mele verbale erau falsificate.
Atunci când s-a dus cu rezultatul?
Cu rezultatele originale, cu semnături, cu tot ce vreţi, de la secţia de votare. Nu mai erau alea, erau invers! Vă dau un exemplu: la Birchiş, era o comună de cam 12 000 de oameni, ştiţi câte voturi au avut comuniştii atunci? BPD, cum se numeau, vreo 18. 18! Pe procesul lor verbal… Că nu a mers să le falsifice pe loc. De ce? Erau acolo şi din [soldaţi din Divizia] <Horea, Cloşca şi Crişan>, dar să ştiţi că au avut o comportare corectă.
Centrele de votare erau păzite de soldaţi?
Da, sigur că da! Soldaţi erau.
Au fost ceva incidente?
Da, da… au mai fost. Erau unii care mai beau, dar îi mai temperam eu.
Dar nu era ceva deosebit, în general la alegeri… la ţară…
Da, dar şi ăştia care veneau cu capul zăpăcit… le dădeau să bea tot comuniştii, că acolo toţi aveau în casă, în curtea lor, în gospodăria lor băutură.
Cam care era ponderea ţărăniştilor, în ceea ce constataserăţi dumnevoastră în campania electorală, să zicem, înainte de alegeri?
Vedeţi dumnevoastră, iau Caraşul [Severin], dacă au reuşit ei să falsifice de maniera aia şi până la urmă tot am avut doi deputaţi! Cât de puternici au fost ţărăniştii… Liberalii nu au avut nici un loc atunci. Noi, nu ştiu cât, nu îmi mai amintesc câţi deputaţi am avut în zona aia, de altfel ai noştri nici nu s-au prezentat la deschiderea Parlamentului. Nu s-au prezentat!…
Falsificările s-au făcut la numărătoare?
Nu, nu la numărătoare, s-au făcut la procesele verbale. Au înlocuit procesele verbale reale cu altele ale lor. […] Au falsificat procesele verbale, pur şi simplu, care au fost aduse şi centralizate la partid… Maniu a protestat, foarte nemulţumit a fost de desfăşurarea şi de contribuţia pe care nu a avut-o Comisia Aliată de Control.”
[Interviu de Silvia Iliescu, 2000]
