Nereguli şi nemulţumiri ale votanţilor au fost şi în judeţul Dâmboviţa. Colonelul Ionescu Radu Vasile, care luptase pe front în Detaşamentul motomecanizat Jupiter, comandant al Bateriei 62 autotunuri, în 19 noiembrie a fost trimis în misiune, să apere secţia de votare a unei şcoli din Târgovişte.
„În 1946, în primăvară, nu mai ţin minte exact, s-au anunţat alegerile. Am primit dispoziţiune din partea regimentului ca să iau sub comandă paza posturilor de alegeri de la o circumscripţie din zona Târgovişte, la Şcoala nr. 2, care e foarte aproape de casa mea, unde va fi preşedinte judecătorul Chivulescu. Iar celelalte două plutoane din compania mea să le detaşez, una la Izvoare, două comune de-aici, către Voineşti, şi alta în zona Poiana, către Lunguleţu. Ghinionul a făcut ca această companie a mea să păţească ce n-au păţit alte unităţi din regiment.
Eu am rămas la comandă, la Târgovişte, cu o parte din echipajele mele, iar pe sublocotenentul Sărdărescu Alexandru l-am trimis la Lunguleţu. Şi pe locţiitorul politic, dacă nu mă înşel, Toma îl chema, cu un agitator politic, Ene, l-am trimis la Izvoare. Aici s-a întâmplat o problemă foarte grea, poate unică pe ţară. Cetăţenii zonei respective, nemulţumiţi de activitatea comisiilor de alegeri la Izvoare, au dat foc pur şi simplu la urne şi au fugărit toată garda, comisia de alegeri a ieşit pe ferestre şi pe uşi. Alegerile au fost anulate. Şi aici la comisa centrală şi la Lunguleţu.
Uitaţi ce nemulţumiri au avut: oamenii votaseră partidele istorice, pe liberali, ţărănişti şi pe Titel Petrescu, iar comisiile respective au scos un rezultat arbitrar pe care oamenii ştiau că nu l-au votat. Ţin minte că în acea zonă, de la Izvoare, au dispărut comisiile respective, circa şapte-opt pistoale automate, iar dincolo, la Lunguleţu, unde trimisesem Plutonul 1 autoblindate mi-au raportat… <Ce să facem?> <Dom’le, ieşi imediat din sat, să nu-ţi dea foc la tancuri!> Aceste doua comune – Poiana şi Izvoare – au fost printre puţinele comune din ţară care au trebuit să facă a doua sau a treia oară votarea mai târziu. La mine, la Şcoala nr. 2 unde eram comandantul secţiei de votare, preşedintele comisiei de votare era judecătorul Chivulescu Ioan, care, la fel şi el – probabil aşa erau dispoziţiunile primite – a trebuit să raporteze rezultatul votului pe care îl primise de la Prefectură. Văzând că situaţia nu se potriveşte cu ce este în teren, mi-a spus: <Dumneata te ocupi cu paza de afară, de rezultate mă ocup eu.> <Domnule judecător, am înţeles, fiecare cu sarcina lui>.
După care, a doua sau a treia zi, ne-am prezentat la regiment, am făcut proces verbal de scădere a armamentului [pierdut] de acolo, cu toate aprobările legale, pentru că era o problemă foarte grea, împreună cu organele politice…”
[Interviu de Octavian Silivestru, 1995]
