Alegerile din 19 noiembrie au avut loc într-o atmosferă de maximă tensiune, având o miză mare. Pentru comuniştii care dominau Blocul Partidelor Democrate, reprezentau bătălia decisivă în lupta pentru consolidarea puterii. Ministrul de Interne, Teohari Georgescu, a fost însărcinat de Comiteul Central al PCR să aranjeze tot ce era necesar pentru victorie. Au fost folosite mai multe metode de fraudare: o campanie electorală extrem de agresivă; împiedicarea opoziţiei să-şi ţină mitingurile electorale, să-şi distribuie materialele de propagandă; mutarea punctelor de votare din zonele în care PNŢ era puternic, în localităţi mai bine controlate; terorizarea votanţilor; schimbarea urnelor cu altele deja umplute cu voturi pentru BPD; falsificări la numărarea voturilor; modificarea cifrelor la centralizarea listelor; întărirea forţelor de ordine cu agenţi comunişti recrutaţi „pentru menţinerea ordinii” la secţiile de votare… Cu toate acestea, naţional ţărăniştii erau adevăraţii câştigători ai alegerilor, dar cifrele reale nu se cunosc nici astăzi decât parţial – urmele au fost şterse în cele mai multe dintre judeţe. Rezultatele oficiale au arătat peste 70% din voturi pentru BPD şi au fost declarate cu 48 de ore mai târziu decât era obişnuit. Conducătorii partidelor de opoziţie, Iuliu Maniu şi Dinu Brătianu au hotărât să boicoteze Parlamentul ales prin fraude şi au încercat să obţină susţinerea SUA şi Marii Britanii. Departamentul de Stat american a declarat că „registrele electorale au fost falsificate, că procedura electorală, precum şi presiunile exercitate prin metode teroriste au împiedicat numeroşi alegători să-şi exercite dreptul de vot”. Londra a recunoscut şi ea că „alegerile n-au fost nici libere, nici reglementare”. Numai Uniunea Sovietică felicita guvernul comunist pentru victoria obţinută. La 10 februarie 1947 guvernele Occidentale aveau să semneze totuşi Tratatul de pace cu România, legitimând astfel noul Parlament. Influenţa Occidentului asupra cursului evenimentelor din ţara noastră luase sfârşit.
Iată o mărturie interesantă care încheie serialul nostru. Este a avocatului Pamfil Ripoşanu – consilier şi apoi însărcinat cu afaceri la Legaţia României la Washington, în 1946 şef de misiune în capitala SUA – care povesteşte prima sa reacţie la aflarea rezultatului oficial trimis din partea guvernului Groza:
„Am plecat la Washington şi am rămas şef de misiune şi eram acolo când au fost alegerile din noiembrie ’46. Eram la Legaţie. Am cerut audienţă şi am văzut telegrama din ţară care anunţa marea victorie a comuniştilor. Am plecat din ţară cu abia câteva luni înainte, ştiu că nu poate fi adevărat! Asta arată că poporul român nu mai este stăpân pe soarta lui, de aceea aşteaptă cu încredere ajutorul Americii. Alegerile au fost falsificate, am făcut această [observaţie] de şef de misiune diplomatică…”
[Interviu de Mariana Conovici, 1995]
