După ocuparea țării de trupele rusești și instalarea guvernului Petru Groza (6 martie 1945), după alungarea Regelui Mihai (1948), știrile care soseau în occident din România erau din ce în ce mai puține. Controlată strict de aparatul de propagandă comunist, presa din România nu pomenea nimic de închisori, deportări și lagăre de muncă. Înțelegând că ocupația sovietică va fi de lungă durată, românii din exil au început să se organizeze. Au solicitat ajutorul autorităților occidentale pentru introducerea unor emisiuni anticomuniste (la posturile de radio existente) și pentru înființarea unor posturi de radio “negre” care să emită în limba română. În același timp, românii aflați în lumea liberă au hotărât să editeze două publicații care să informeze opinia publică de situația reală românescă: “România” (a apărut în SUA în limba engleză) și “La Nation Roumaine” (a apărut în Franța în limba franceză). Redactorii acestor publicații erau foști diplomați grupați în Comitetul Național Român care îi reprezenta pe românii aflați în exil. Unul dintre redactorii publicației “La Nation Roumaine” a fost juristul Radu Pleșa, fost diplomat la Vichy în timpul războiului.
Am început să publicăm “La Nation Roumaine” prin 1947. Din redacție făceau parte eu, Emil Ciurea și Aristide Burileanu. Noi trei și cu Romulus Boilă. Am publicat “La Nation Roumaine” timp de vreo zece ani. Eu am încetat activiatea mea la publicație prin 1954, iar “La Nation Roumaine” a mai apărut puțin timp după aceea. Inițiativa acestei publicații am avut-o noi, cei care mai târziu am creeat Comitetul Român din Străinatate, adică [Constantin] Vișoianu, [Grigore] Gafencu, [Alexandru] Cretzianu, Brutus Coste. În redacție eram numai noi trei și cu Romulus Boila. El era înscris ca jurnalist. De altfel și eu aveam carte de jurnalist. Publicația avea o structură complexă. Era foarte citită de francezi, după cum mi-a spus un cunoscut profesor universitar. În publicație noi spuneam ce se întâmplă în țară, probleme politice și economice. (…) “La Nation Roumaine” mai cuprindea și informații din țară, tot ce puteam afla despre procesul Maniu ….. am făcut un număr cu tot ce știam eu despre închisori și lagăre, despre Canalul Dunării. Am primit felicitări de la o organizație franceză contra persecuțiilor pentru un articol complex despre regimul din România, despre închisori, deportări și lucrările la Canalul Dunării. Sursele de informații erau diverse…. fie persone care veneau din România, fie prin diplomați: eu mergeam foarte des la Ministerul de Externe unde aveam un prieten în post de director și care îmi dădea tot felul de informații pe care le primea de la Ambasada Franței de la București. Asta ca exemplu, pentru că sursele erau foarte diverse. În publicația “La Nation Roumaine” noi spuneam ce se întâmplă în țară.
[Interviu telefonic realizat de Octavian Silivestru, 1998]
