Presa internațională continuă să fie preocupată de consecințele epidemiilor de coronavirus, de teatrul de conflict din Siria și de criza umanitară de acolo care amenință să degenereze într-o nouă criză a refugiaților pentru UE, precum și de procesul electoral din SUA.
Din capitala americană, săptămânalul Washington Examiner rezumă situația alegerilor primare pentru nominalizarea candidatului la președinție al Partidului Democrat. Ele au devenit o cursă în doi, între favoriții Joe Biden și Bernie Sanders. Biden conduce deocamdată, cu 624 de delegați de partea sa, față de cei 556 ai lui Sanders; e nevoia ca un candidat să obțină susținerea a minim 1.991 de delegați pentru a obține nominalizarea. O etapă importantă urmează marți, când vor avea loc alegeri în șase state, fiind „pus la bătaie” un număr total de 352 de delegați. Tot din SUA, publicația Politico sesizează că Biden va avea un sprijin puternic din partea lui Michael Bloomberg, proaspăt ieșit din cursa prezidențială, care și-a declarat susținerea pentru Joe Biden, calificându-l drept „candidatul cu cea mai bună muniţie” pentru a-l învinge pe Donald Trump. Nu e clar încă dacă fostul vicepreşedinte „va moşteni” și ceva din banii lui Bloomberg şi din armata lui de funcţionari, însă Bloomberg a promis că această infrastructură va continua să transmită reclame cu mesaje anti-Trump folosind „sume nelimitate” din banii săi pentru a-i ajuta pe democraţi în statele cele mai disputate. La Libre Belgique deplânge ieșirea din cursă a lui Elizabeth Warren, „ultima femeie care figura printre candidații favoriţi ai primarelor democrate, într-o cursă care a început cu o diversitate-record în rândul candidaților”, fapt care „confirmă marele duel dintre Sanders și Biden”. Ea nu s-a decis încă pe care dintre ei îl va susține. Din Brazilia, Folha Online apreciază că „Joe Biden a renăscut din cenușă și îşi dispută nominalizarea, deja din poziţie de favorit, cu Bernie Sanders” și că „înțelepciunea convențională spune că moderaţii (Biden) au un avantaj față de radicali (Sanders) la alegerile naționale”. Referitor la Trump, el era „considerat un candidat aproape imbatabil” luna trecută datorită situației economice bune, dar „apariția Covid-19 provoacă incertitudine” și „o încetinire e deja sigură; întrebarea e dacă va veni și recesiunea”, explică Folha. O ipoteză de lucru și pentru New York Times, care titrează: „Coronavirusul vine să-i ia președinția lui Trump”. Pe 31 ianuarie el a luat decizia excelentă de a interzice intrarea în SUA a cetățenilor străini veniți din China. Interdicția nu putea împiedica răspândirea virusului în SUA, dar a încetinit-o, oferindu-i Americii timp prețios – o lună pentru a se pregăti pentru epidemie. Însă administrația a irosit complet acea lună, și acționează abia acum, când virusul deja s-a răspândit. Date fiind și consecințele economice inevitabile, Trump e în pericol de a-și pierde președinția, pentru că atunci când marele test a venit el nu l-a luat în serios suficient, conchide New York Times.
De altfel, ziarul belgian Le Soir anunță că în statul New York s-a instituit sâmbătă starea de urgență pentru a lupta contra coronavirusului, după apariția a 20 de cazuri noi, care ridică totalul la 76. Portalul spaniol 20 Minutos preia însă un avertisment lansat de Organizația Mondială a Sănătății (OMS) cum că unele țări nu iau în serios amenințarea coronavirusului. OMS nu a vrut să dea exemple concrete, dar a subliniat că „securitate, diplomație, finanțe, comerț, transport, informații […] întreg guvernul trebuie să fie implicat”. Pe de altă parte, OMS a transmis că în Coreea de Sud, a doua țară cea mai afectată cu peste 5.200 de cazuri, există „semne pozitive”, o reducere progresivă a numărului de infectări zilnice, deși acestea depășesc încă 500. Le Monde remarcă însă că în America Latină, abia atinsă de Covid-19, cu numai câteva zeci de cazuri, face ravagii febra dengue, care afectează în prezent aproape 570.000 de oameni. Epidemia persistă din 2019 și, cu 3,1 milioane de cazuri și 1.534 de decese (plus 118 decese anul acesta), „este cea mai gravă din istoria subcontinentului”. O situație similară semnalează ziarul italian Il Messaggero în Italia: „ca şi cum nu ar fi suficient coronavirusul, zece cazuri de gripă porcină (H1N1) s-au înregistrat în Sicilia”. Dar Covid-19 rămâne cea mai mare problemă a Italiei, principalul focar european și al treilea ca mărime din lume. La Repubblica relatează „planul fără precedent” al guvernului de a angaja în sistemul medical 20.000 de cadre suplimentare, iar agenția ANSA raporta duminică un bilanț îngrijorător: peste 5.000 de îmbolnăviri, 233 de decese, dar și aproape 600 de pacienți vindecați. La Libre Belgique vorbește de măsuri „draconice” impuse în nord, unde un sfert din populația țării a intrat duminică în carantină. Măsuri draconice au adoptat și autoritățile de la Moscova, transmite Reuters: cinci ani de închisoare pentru persoanele întoarse din țări de risc care nu se auto-izolează la domiciliu timp de două săptămâni. Tot Reuters anunță răspândirea virusului în două noi țări, vecine cu România – Bulgaria (patru cazuri) și Republica Moldova (un caz). Săptămânalul britanic The Economist semnalează pericolul ca virusul să împingă Germania și Italia în recesiune, în condițiile în care economiile lor erau oricum slăbite, iar guvernele ezită deocamdată să cheltuie prea mult pe măsuri de redresare. Washington Post reține în schimb un aspect politic: China profită de acoperirea epidemiei pentru a-și intensifica represiunea în Hong Kong. În contextul carantinei parțiale care inhibă protestele, au fost arestați doi politicieni și un jurnalist. Jurnalistul, Jimmy Lai, scrisese într-un editorial că „răspândirea coronavirusului a relevat un adevăr care presupune un risc mult mai mare pentru dl Xi [președintele chinez Xi Jinping]: nu există nici un remediu pentru comunismul chinezesc, cu excepția colapsului partidului”.
O represiune brutală se desfășoară în continuare și în Siria, unde un acord de încetare a focului în provincia Idlib, încheiat joi de președintele rus Vladimir Putin cu președintele turc Recep Tayyip Erdogan, „nu a durat nici 24 de ore”, scrie ziarul spaniol La Razon. Vineri au murit în lupte 15 oameni, dar cel puțin se pare că forțele aeriene au respectat armistițiul. Cotidianul portughez Jornal Económico scrie despre „Un nod gordian numit Idlib”, identificând în special Turcia ca aflându-se la originea problemei: „Dacă operațiunea lansată de Ankara în nord-estul Siriei în 2019 pentru a crea o zonă-tampon între Siria și Turcia, ar putea avea un anumit sens într-o logică existențială (să evite continuitatea teritorială între kurzii sirieni și turci) și defensivă, la Idlib situația este complet diferită. Este vorba despre expansionism și ocuparea teritoriului, cu sprijinul unor grupări jihadiste și islamiste, cu încălcarea flagrantă a dreptului internațional.” Din Italia, Il Fatto Quotidiano rezumă dezastrul umanitar, citând date ONU: „numărul persoanelor sinistrate de la 1 decembrie până în prezent a crescut la un milion de oameni. 80% sunt femei și copii. Sunt şi minori în proporţie de 60%”. În total, în Idlib, „două milioane şi opt sute de mii [de refugiați] au nevoie de asistență umanitară urgentă”. Ziarul turcesc Milliyet susține că „Uniunea Europeană e mulţumită de armistiţiul încheiat de Turcia şi Rusia”, preluând o declarație a șefului diplomației europene, Josep Borrell, conform căruia UE nu poate contribui la aplicarea armistiţiului, dar „Noi trebuie să ne concentrăm mai mult pe dimensiunea umană”. Publicația elenă To Vima vorbește, din contră, despre „ atitudinea provocatoare a Turciei [care] a atins cote extreme. Mii de refugiaţi şi migranţi rămân masaţi de mai bine de o săptămână la graniţa greco-turcă, cu speranţa că o vor trece pentru a ajunge într-o ţară europeană”. Atmosfera la graniță rămâne extrem de tensionată, „mirosind a praf de pușcă” la propriu și la figurat. Le Monde reține totuși că Erdogan a dat ordin sâmbătă ca refugiații să fie împiedicați să traverseze Marea Egee, concentrând presiunea pe frontiera terestră. Cotidianul britanic The Guardian analizează însă reacția UE, titrând: „Detenție, tortură și ucidere… cum și-a externalizat UE politica de migrație”. Astfel, UE a optat să finanțeze grupări înarmate din Africa de Nord pentru a „vâna” emigranți, recunoscând chiar într-un document intern că această activitate a devenit în Libia „un model profitabil de afacere”. Un alt exemplu e miliția Janjaweed din Sudan, a fostului dictator Omar al-Bashir, responsabilă de tentativă de genocid în Darfur, care acum s-a rebotezat „Forțele de Sprijin Rapid” și capturează emigranți pentru UE. Concluzia trasă de The Guardian este că „În loc să se ascundă în spatele unor eufemisme precum «controale la frontieră» și «scut», politicienii ar trebui să spună sincer: «Sunt bucuros să accept detenția în masă, tortura și omorul drept preț care merită plătit pentru a-i ține pe imigranții fără documente afară». Pentru că aceasta e esența Fortăreței Europa”.
(Andrei Suba, RADOR)
