Fizicianul originar din România, Barabási Albert-László, cercetător al reţelelor la Network Science Institut din Boston, a postat pe pagina sa de Facebook o previziune sumbră despre evoluţia probabilă a pandemiei de coronavirus. În ceea ce urmează vă redăm integral opinia prestigiosului om de ştiinţă:
„În lunile care urmează probabil că voi fi infestat. Mai multe miliarde de coronaviruşi se vor produce în corpul meu, declanşând o luptă acerbă cu sistemul meu imunitar. Având în vedere că nu sufăr de o boală cronică şi locuiesc în apropierea spitalelor Harvard din Boston, sper că sistemul meu imunitar va învinge.
Totuşi sunt foarte îngrijorat din cauza virusului. Atât de mult încât consider inevitabilă situaţia ca pentru două luni să închidem lumea. Nu aş face acest lucru pentru mine, ci pentru mama mea.
În laborator, ştiam din luna februarie că la mijlocul lunii martie lumea se va opri. Am spus acest lucru mai multor prieteni, dar şi pentru mine a fost greu să realizez ce înseamnă asta mai exact. Acum începe să se contureze acest lucru – vor veni două luni grele şi ce e mai rău abia urmează să vină.
Ştiu ce se va întâmpla, pentru că la Network Science Institute, unde lucrez, cu ajutorul teoriei reţelelor, colegii mei reuşesc de ani de zile să prevadă cu exactitate răspândirea virusurilor actuale. Au urmărit virușii Zika, Ebola şi acum a venit rândul coronavirusului.
Nu detaliez aici problema din punctul de vedere al teoriei reţelelor – am scris despre aceasta în capitolul X al manualului meu cu titlul Prins în reţea (http://networksciencebook.com/). Pandemia reprezintă o problemă de reţea, ca atare este nevoie de o metodologie şi de gândire specifică studiului reţelelor, pentru a putea prevedea evoluţia viitoare a răspândirii şi în final să o putem controla (pandemia n. r.).
Acum înţelegem deja că virusul nu mai poate fi oprit. Se va răspândi, indiferent câte ţări îşi vor închide graniţele câte curse aeriene se vor anula şi câte şcoli se vor închide. Acolo unde zece persoane infectate sunt într-un spital, acolo trăiesc mai multe sute de purtători ai virusului în comunitate. Mulţi dintre ei nici nu vor afla că au fost infectaţi, pentru că nu au simptome, dar virusul se răspândeşte şi prin ei.
Am depăşit deja acel punct, când cu carantina se putea opri răspândirea COVID-19. Ebola se putea eradica cu această metodă, dar coronavirusul este prea infecţios şi se răspândeşte prea repede. Pe deasupra, anul acesta nu putem spera să apară vreun vaccin.
Dacă oricum nu se poate opri (răspândirea virusului n. r.), atunci de ce frânăm societatea? De ce închidem şcolile, de ce împingem economia lumii în recesiune?
Dintr-un singur motiv – ca să o încetinim (răspândirea virusului n. r.). Pentru că prin acest mod îi putem salva pe părinţii, pe bunicii noştri şi câteodată şi pe noi înşine.
Toate modelele ne indică faptul că în decurs de un an, aproximativ jumătate din populaţia lumii va fi infectată. În lipsa unei intervenţii, procesul va urmări curba lui Gauss – creştere rapidă, un vârf marcant, după care coborâre. În momentul apogeului acestei infectări însă, nu va mai fi capacitate spitalicească necesară pentru tratarea tuturor bolnavilor.
Şi acest punct culminant este sperietor de aproape – în decurs de câteva săptămâni zeci de mii de oameni se vor infecta, dacă nu facem nimic. Prin exemplul Italiei am văzut că ce se poate întâmpla dacă virusul scapă de sub control – în lipsa capacităţii şi a ustensilelor medicale medicii vor fi nevoiţi să decidă asupra vieţii şi morţii, unii pacienţi vor fi salvaţi, alţii vor fi lăsaţi (fără îngrijire n. r.).
Mulţi se amăgesc că avem de-a face cu un virus gripal nepericulos, care nu îi afectează pe mulţi dintre noi, pentru că tinerii, mai ales copiii sunt evitaţi de boală. Acest lucru este departe de adevăr. Coronavirusul se răspândeşte mai rapid decât celelalte virusuri şi nu este oprit de imunitate. În cazul gripei sezoniere în Europa populaţia este vaccinată până la venirea toamnei, când aceasta se declanşează. Coronavirusul însă infectează fără să fie stăvilit şi provoacă moarte în rândul persoanelor vârstnice.
Eu sunt cel mai îngrijorat pentru vârstnici. Toţi cei care au în familie, în casa lor, printre vecini persoane vârstnice sau bolnave au o responsabilitate. Să nu ducă virusul acasă! Explicaţi-le (persoanelor vulnerabile n. r.) că pericolul este foarte real pentru ei! Să verifice, dacă (persoanele vulnerabile n. r.) au alimente, şi dacă nu, atunci să facă cumpărăturile pentru ei! Să îi ajute (pe aceştia n. r.) ca să poate să se izoleze în următoarele două luni! Să facă tot posibilul ca să nu răspândească virusul micşorând astfel presiunea pe sistemul de sănătate.
Dacă toţi vom lua în serios COVID-19, atunci putem evita să ne îmbolnăvim toţi deodată. Astfel este disponibil tratament şi oxigen pentru cei la care infecţia devine gravă. Dacă în schimb nu facem tot ce depinde de noi ca să încetinim pandemia, atunci până la sfârşitul anului mulţi dintre noi vom rămâne fără părinţi şi bunici.”
Székely Ervin, Rador
