/ Comunicat de presă / 30 aprilie 2020 /
Contextul educațional actual a obligat mediul universitar la o adaptare rapidă a formatelor educaționale la noile realități. Starea de urgență, instituită cu regulile stricte de distanțare fizică, a necesitat o reacție de adaptare a universităților. Transferul activităților didactice în mediul online s-a produs foarte rapid și a obligat actorii implicați – universitatea ca instituție, cadrele didactice și studenții – la eforturi susținute pentru a-și continua activitatea.
În acest context, Universitatea de Vest din Timișoara, prin Departamentul de Sociologie al Facultății de Sociologie și Psihologie, a inițiat un prim studiu despre modul în care activitățile didactice se desfășoară în regim online. Studiul a fost realizat în perioada 3-13 aprilie 2020, la aproximativ 3 săptămâni de la transferul total al activităților didactice pe platforme online. Au răspuns chestionarului un număr de 1417 studenți de la toate cele 11 facultăți din UVT, reprezentând aproape 10% din numărul total de studenți ai universității.
În ceea ce privește implicarea studenților în activitățile didactice, rezultatele arată că studenții țin cont, într-o mare măsură, de feedbackul primit din partea cadrului didactic. Gestionarea preponderent individuală a sarcinilor academice, fără a beneficia de avantajele unui contact direct, face ca nevoia studenților de a primi feedback la rezultatele activităților academice să fie mai mare.
În același registru interpretativ se află și alte două rezultate ale studiului. Studenții declară într-o măsură relativ ridicată că se consultă cu colegii în privința realizării temelor primite, dar și că apelează într-o mai mică măsură cadrul didactic pentru consultații, față de perioada cursurilor convenționale.
Unul din riscurile transferului activităților educaționale din sălile de curs în mediul online este mutarea accentului de pe student pe cadrul didactic și reconfigurarea relației dintre cei doi actori educaționali. În acest registru, un alt aspect surprins în chestionar a fost și a raportării la cadrul didactic ca la o resursă în învățarea online. S-a remarcat o preferință categorică a studenților în a primi sugestii clare din partea cadrelor didactice privind rezolvarea sarcinilor. În cadrul învățării “aspațiale”, întrebările nu pot fi întotdeauna adresate direct cadrului didactic și, din acest motiv, sprijinul în definirea sarcinilor este puternic apreciat de către studenți.
Un profil subiectiv al contextului educațional actual poate fi conturat, conform percepției studenților, în următoarele coordonate:
(1) temele și sarcinile asociate cursurilor și seminarelor sunt mai multe (acest fapt este posibil să fie pus în legătură cu tendința profesorului de a monitoriza îndeaproape evoluția studentului, dar și de a-l pregăti mai bine pentru evaluare, printr-o învățare continuă);
(2) utilizarea de resurse digitale în învățare este percepută pozitiv, mai ales că instrumentele media nu sunt străine generației actuale de studenți;
(3) transferul activităților educaționale în mediul online afectează în mod mai degrabă negativ doar activitățile de seminar și de laborator care presupun un grad mai ridicat de interacțiune între cadrul didactic și student, interacțiune diminuată de transferul total către virtualizarea activităților.
„Deși pare facilă și rapidă, trecerea totală a activităților didactice în mediul online, produsă practic de pe o zi pe alta, de la mijlocul lunii martie, nu este totuși atât de simplă. Studenții au început să remarce că este posibil să depună mai mult efort și un timp mai îndelungat pentru a participa la cursuri și aplicații prin instrumentele digitale online, chiar dacă se află în izolare, acasă. Totuși, generațiile de studenți de astăzi s-au născut și au început școala în era internetului și a browserelor de navigare online, a motorului de căutare Google și a platformelor social-media. Lumea digitală face parte din viața tinerilor studenți, din primii lor ani de viață, iar educația online, prin aplicații digitale, este un limbaj al învățării pe care ei îl folosesc deja de mult timp. Cred că în schimbările acestei perioade dascălii, mai ales, sunt cei care se adaptează și își reformulează obișnuințele, situându-se mai aproape de studenți, prin mediile digitale ale viitorului, chiar dacă mai departe ca distanță fizică, ceea ce contribuie la o evoluție categorică a educației universitare”, subliniază rectorul UVT, prof.univ.dr. Marilen Pirtea.
Cele mai importante dezavantaje percepute ale transferul activităților educaționale în mediul online sunt legate de timpul îndelungat petrecut în fața calculatorului pentru participarea la activități didactice și pentru rezolvarea sarcinilor primite, de volumul perceput prea mare al temelor și sarcinilor. În zona percepută ca fiind “neproblematică” se pot enumera: ușurința utilizării instrumentelor și platformelor digitale, dar și accesibilitatea resurselor didactice și de învățare puse la dispoziție de către cadrele didactice.
Studiul a surprins, ca o ultimă dimensiune, opiniile studenților cu privire la contextul educațional prezent, context inedit atât pentru cadrele didactice cât și pentru studenți. Astfel, starea de spirit pe care studenții o declară este una bună, ei sunt conectați la informațiile privind situația actuală, consideră că revenirea la interacțiunile anterioare se va produce relativ rapid, dar în același timp, declară o implicare scăzută în activități de voluntariat în comunitate. Este firesc, în condiții de incertitudine, ca decizia de implicare în comunitate să meargă pe alternativa limitării riscului.
Datele acestui studiu exploratoriu evidențiază faptul că studenții trec printr-un proces de adaptare și de învățare și se constituie într-un argument indirect, dar favorabil, pentru utilizarea experiențelor prezente în proiecte de digitalizare pe care Universitatea de Vest din Timișoara le va implementa în perioada următoare.
