Realizator: Cosmin Ruscior – Invitatul nostru de astăzi, în direct prin telefon, este consilierul guvernatorului BNR, dl Adrian Vasilescu. Bună dimineaţa. Mulţumesc că aţi acceptat invitaţia noastră. Discutăm, aşadar, despre criza francilor, mai exact despre criza creditelor în franci elveţieni, pentru că francul s-a apreciat şi doboară în fiecare zi un alt record. Aş vrea să vă întreb dacă BNR poate să facă ceva în acest context. Nu ştiu, poate să forţeze, de exemplu, băncile să relaxeze condiţiile pentru cei care au împrumuturi în franci sau ce puteţi face?
Adrian Vasilescu: Cred că sunt… În timpul care a trecut, când au început să prevaleze preocupări pentru francul elveţian în România şi când o parte din cei care solicitau credite au cerut şi au primit credite în franci elveţieni – asta se întâmpla prin 2004 – ei bine, de atunci şi până în momentul de faţă, BNR a făcut continuu ceva, ceva foarte mult şi a făcut de fapt tot ceea ce putea să facă potrivit prerogativelor sale legale. Deci, din 2004 şi până acum, BNR a făcut continuu. Şi vă spun exact ce a făcut. În primul rând, toate vocile de la BNR prezente în spaţiul public au încercat să le explice oamenilor foarte clar că o fi francul elveţian preferabil acum, pentru că costurile împrumuturilor pe franci elveţieni sunt foarte mici, dar să se gândească şi în viitor, ei se împrumută pe mai mulţi ani şi nu are nimeni garanţia că nivelul de acum al cursului leu-franc elveţian va fi veşnic şi că oricând este posibil să intervină ceea ce se numeşte risc valutar. Şi s-ar putea ca lecţia acelui moment să fie usturătoare. Dar aş vrea să mai subliniez ceva care este şi mai important, şi anume că programul de comunicare pe care BNR l-a susţinut continuu a fost adiacent, adiacent obiectivului principal şi preocupării principale de a reglementa piaţa. Din 2003 şi până în 2012, continuu, an de an, au fost emise reglementări care au avut în vedere toate necazurile care s-ar putea ivi în viitor şi a încercat să tempereze şi a reuşit să tempereze, deci reglementarea BNR a reuşit să tempereze elanul şi al băncilor, şi al clienţilor băncilor de a promova creditul în franci elveţieni. Şi aş vrea să vă spun că, dacă în momentul de faţă, indiferent de cifrele care se vehiculează prin spaţiul public, exact numărul celor împrumutaţi în franci elveţieni este de numai 75.000, deci nu 150.000, nu 200.000, nu 250.000 sau 300.000, cum se vehiculează, ci exact 75.000, aici se vede limpede şi efortul BNR de a reglementa, pe de o parte, piaţa, pe de altă parte, de a se explica public reglementările.
Realizator: Şi 75.000 e totuşi o cifră destul de mare, adică vorbim de oameni care s-ar putea sau cei mai mulţi dintre ei s-ar putea să se găsească în imposibilitatea de a rambursa aceste împrumuturi bancare.
Adrian Vasilescu: Da, dar aceşti 75.000 reprezintă o realitate a României şi văd încercările de a compara această realitate când cu Polonia, când, mai ales, cu Ungaria. Aş vrea să vă spun că în Ungaria… statul a intervenit cu măsuri excepţionale pentru că acolo în primul rând primăriile, cam jumătate din comunele Ungariei şi foarte multe primării orăşeneşti au fost împrumutate, erau împrumutate în franci elveţieni şi se crea un pericol pentru administrarea ţării. În aceste condiţii, normal că statul a intervenit cu măsuri excepţionale. Pe când aici, la noi… Sigur, statul este, în orice împrejurare şi în orice poziţie, obligat să intervină şi chiar directivele europene privesc exact către rolul statului şi importanţa sa în a interveni în astfel de situaţii.
Realizator: Iar statul ce poate să facă în această situaţie?
Adrian Vasilescu: Eu cred că va face ceva şi nu este rostul meu să analizez ce face statul. La BNR e un principiu: noi cooperăm foarte bine şi legea ne obligă să cooperăm cu preşedintele pe care îl dă ţara, cu guvernul pe care îl dă ţara şi cu parlamentul pe care îl dă ţara, iar ceea ce fac aceste organisme nu au legătură cu ceea ce face BNR, pentru că BNR are alte obiective şi alte misiuni. BNR, repet, şi-a făcut cu prisosinţă datoria – şi prin reglementări, şi prin program, şi un efort de comunicare – de a avertiza pe cei care se duceau să ia credite ce li s-ar putea întâmpla.
Realizator: Dar, dincolo de această comunicare şi de aceste reglementări de care vorbeaţi mai devreme, utile, cu siguranţă, BNR mai poate să facă ceva acum sau cheia e în altă parte?/csimion/gioan/
Adrian Vasilescu: Cheia este în altă parte. Acum, Banca Naţională este oprită de lege să intervină şi chiar acolo unde legea îi dă voie, de pildă, am auzit subiecte de felul ăsta – Banca Naţională să intervină pe piaţa valutară, să modifice raportul dintre leu şi francul elveţian. Banca Naţională intervine pe piaţa valutară atunci când leul este în pericol pe această piaţă. Rostul oricărei intervenţii pe piaţa valutară este de a apăra stabilitatea pieţii valutare şi de a apăra leul, de a apăra moneda naţională. Alte prerogative Banca Naţională nu are şi, mai mult decât atât, în jocul european, în regulile europene, sunt împărţite misiunile, Banca Naţională se ocupă de stabilitatea financiară a ţării, iar de problemele consumatorilor de bani se ocupă autoritatea statului şi anume, Autoritatea pentru Protecţia Consumatorului. Lucrurile sunt foarte bine împărţite şi Banca Naţională nu are cum să intre cu măsuri acolo unde lege nu îi permite să o facă.
Realizator: Cheia este în altă parte, spuneaţi mai devreme, domnule Vasilescu. Mai exact, unde? La Guvern, la Parlament, la băncile comerciale, unde anume?
Adrian Vasilescu: Băncile comerciale au o cheie şi vreau să vă spun că chiar acţionează. Începând din 2012, băncile comerciale au început să facă o etapă de comunicare cu clientela pentru că ele au simţit că s-ar putea produce o schimbare şi era normal să se simtă asta, pentru că măsura pe care a luat-o Banca Elveţiei, de a stopa creşterea francului la un prag de 1,20, nu putea să fie decât o măsură vremelnică. Nicio bancă din lumea asta care lucrează în piaţa liberă nu ia măsuri administrative pentru veşnicie. Le ia pentru un timp în care impune o anumită terapie şi Banca Elveţiei aşa a acţionat şi era normal ca la un moment dat această măsură să fie ridicată. Există o regulă, când se ridică o măsură, o regulă, o lege, când se ridică o măsură acţionează nivelul de pendul, bate în sus cursul, pe urmă orice pendul se reglează, dar când se va regla, asta nimeni nu poate să ştie, ceea ce este e că toată lumea se va regla. Ei bine, în aceste condiţii, băncile au început să scrie celor împrumutaţi în euro că ar fi bine să se gândească la măsuri de conversie şi să vină să negocieze cu băncile. La o bancă, de pildă, eu nu am dreptul prin lege să spun ‘banca cutare’ sau ‘banca cutare’, pot să dau numai exemple, ştiu o bancă care, având mii de împrumutaţi în franci elveţieni şi scriind mii de scrisori, numai 400 de răspunsuri de acceptare, ceilalţi nu au acceptat şi unii au spus: de ce să facem conversia, pentru că este încă convenabil şi pe urmă, dacă va fi ceva, vom câştiga în instanţă.
Realizator: Dar în clipa de faţă, domnule Vasilescu, o eventuală convertire în lei a acestor credite în franci ar fi o măsură utilă, s-ar impune aşa ceva? Ar fi o posibilă soluţie?
Adrian Vasilescu: Gândiţi-vă tehnic, în momentul de faţă, cursul francului este foarte ridicat, e, practic, un record al cotaţiei francului elveţian. Nu cred că ar fi convenabil pentru cineva să îşi facă acum conversia la acest nivel foarte ridicat şi vreau să vă spun că indiferent ce se spune prin piaţă, directiva europeană care a fost dată în 2014 şi care are aplicabilitate ca termen final de aplicabilitate martie 2016, cum spunea un avocat şi făcea trimitere la mine – „spun să audă şi domnul Vasilescu” -, această directivă poate fi aplicată de mâine sau de astăzi. Bine, nici nu e nevoie de această directivă, pentru că problema deschiderii pieţelor noastre către conversie nu este o problemă, de fapt./aboboc/dsirbu/ Orice bancă poate să facă conversia astăzi, dar directiva asta spune aşa: „Conversia să se facă la cursul din ziua la care se face conversia”. Asta e directiva; aşa că cei care vor conversie la curs istoric sau spun fel de fel de amendări, de pildă cursul istoric la care să se aplice o creştere de 20%, toate astea n-au cum să fie aplicate în momentul de faţă. E /…/ convertibilittea aşa se face.
Realizator: O eventuală adoptare a legii falimentului personal ar ajuta în acest context?
Adrian Vasilescu: Asta e problema parlamentului.
Realizator: Dar ca specialist în domeniu, vi s-ar părea o idee bună?
Adrian Vasilescu: Nu cred, nu cred că ar ajuta foarte mult pentru că iar ceea ce scapă din vedere, că falimentul personal înseamnă o serie de restricţii. Practic, intră în vigoare un control al averii celui care intră în faliment personal, măsuri care să îi asigure administrarea averii personale – nu poate să vândă, nu poate să îşi înstrrăineze averea în această perioadă, e nevoit să accepte locuri de muncă pe care i le oferă serviciul de plasare şi aşa mai departe.
Realizator: Dar o eventuală restructurare a acestor credite în franci elveţieni şi o eventuală scădere a dobânzii ar fi o posibilă soluţie? Şi tehnic poate fi făcută?
Adrian Vasilescu: Tehnic poate fi făcută numai în relaţia bancă – client, pentru că în această relaţie intervine un contract şi contractul este legea părţilor, iar contractul nu poate fi modificat prin acte normative. Legea părţilor e suverană.
Realizator: Am înţeles. Ultima întebare: iată, conducerea BNR va fi audiată mâine începând cu ora 12:00 în comisia pentru buget a Camerei Deputaţilor, în contextul în care francul elveţian a cunoscut o creştere istorică. Ne puteţi confirma această informaţie, aţi primit o invitaţie, va merge cineva de la BNR?
Adrian Vasilescu: Nu pot nici să confirm, nici să infirm şi nu pot să fac anticipări pentru că dacă va merge, în condiţiile în care de câte ori a fost invitată BNR a mers, dar nu pot să fac anticipări ce se va discuta acolo şi cred că nici după ce va fi BNR audiată nu vom putea să spunem noi ce a fost acolo. Dacă merge într-o comisie, comisia are propria ei sursă de comunicare.
Realizator: Mulţumesc foarte mult.
Adrian Vasilescu: Cu multă plăcere, bună ziua.
RADIO FRANCE INTERNATIONALE – 20 ianuarie, ora 9:20
