La începutul secolului XX Bucureştiul avea 250 000 locuitori, apa potabilă se scotea din fântâni, străzile erau luminate cu gaz aerian, iar casele cu petrol lampant · devenit capitală a României Mari, oraşul are mare nevoie să se modernizeze · în 1930 ajunge să aibă 700 000 locuitori · în 1923-1928 are primar liberal, Ioan Costinescu · în 1929-1934 are primar ţărănist, Dem I. Dobrescu care mai târziu mărturisea: A trebuit să declarăm răsboi crâncen aspectului balcanic al oraşului nostru · se înfiinţează Societatea Generală de Gaz şi Electricitate şi Uzinele Comunale Bucureşti pentru exploatarea surselor de apă şi canalizare · inginerul Nicolae Caranfil numit succesiv director al celor două societăţi are o contribuţie esentială în modernizare · în 10 ani Caranfil construieşte 285 kilometri de iluminat stradal, asigură prin conducte consumul de 250 litri/zi de locuitor şi înfiinţează sistemul de alimentare cu gaze naturale.
Emil Wagner, (n. 1896) provenea dintr-o familie germană aşezată în Bucovina. A făcut liceul la Cernăuţi, apoi s-a specializat în meseria de sobar şi ceramist. A fost din 1923 membru al Partidului Naţional din Transilvania, apoi, după unificare, membru al Partidului Naţional Ţărănesc.
„Eu, prima oară, am venit în 1917 în Bucureşti şi Bucureştiul avea 750 000 de locuitori, atât avea Bucureştiul! Şi erau numai Bulevardul Elisabeta, Bulevardul Carol, Calea Victoriei, Bulevardul Lascăr Catargiu, [numai ele] erau pavate. Restul, nu era nici un fel de stradă pavată, era pământ pe jos şi erau căsuţe [grupate] pe cartiere. […] În scurt timp a [venit la] guvernat guvernul ţărănesc, am început să reclădim acest Bucureşti, adică cum: să-l modernizăm! Am făcut uzina de la Grozăveşti şi am început să înlocuim felinarele de gaz aerian cu becuri electrice.
Şi s-au lărgit străzile, s-a început să se paveze străzile, am început să asanăm toate lacurile astea împrejurul Bucureştiului, a asanat primarul [Dem] Dobrescu, [împreună] cu inginerul [Nicolae] Caranfil care a fost directorul general al Uzinelor Comunale. Am asanat şi am introdus prima dată tramvaiul electric pe bulevard. Venea până la Bulevardul Patria, acolo, la restaurantul Roşianu şi până la palatul Cotroceni, atâta mergea tramvaiul – 14 era -, mergea până acolo. Şi pe urmă, după aia, au făcut tramvaiul 16 care făcea ocolul Bucureştiului, adică, cum era?.. Mergea pe General Lahovary, mergea pe Bulevard, mergea pe Colţea, pe acolo, pe urmă ajungea până la [Hala] Traian, ajungea până la Foişorul de Foc şi venea înapoi; o rută făcea împrejurul Bucureştiului.
Dar aici, unde staţi dumneavoastră, în strada Povernei, cum era?
În Povernei, era ca la ţară, era marginea, era pământ pe jos, peste tot. Nu era pavat. Marginea era, Spitalul Colentinei era pe câmp, în afara Bucureştiului. Noi mergeam de-aicea… era, la Bordei, unde e Restaurantul Bordei, era o moară. Şi noi mergeam şi făceam baie acolo, că la moară era lacul mai mare, că era roata aia, unde… şi noi ajungeam peste câmp. […] Şi pe urmă, în 1928, am făcut baie la Operetă, acolo, pe cheiul gârlei, boxerii au făcut un ştrand. […] Şi atunci, mergeam la ştrand, acolo, cu boxerii, se antrenau acolo şi acolo mergeam la ştrand. […]
Bucureştiul era mare, în Bucureşti erau 18 automobile, când ştiu eu erau 18 automobile în tot Bucureştiul, restul erau trăsuri. Pe şosea, unde este Şoseaua Kiseleff, era locul unde mergeau trăsurile şi era locul unde se mergea călare. Doamnele şi cu domnii, mergeau călare, se plimbau călare pe cai. Era foarte frumos să ştiţi!”
[Interviu de Silvia Iliescu, 2000]
