În 1916-1918 Bucureştiul a fost ocupat de trupele germane · pe Bulevardul Regina Elisabeta exista deja, încă dinainte de 1900, Grand Hôtel du Boulevard · acesta se afla (ca şi astăzi) spre intersecţia cu Calea Victoriei şi fusese construit de arhitectul Alexandru Orăscu · la începutul secolului XX hotelul beneficia deja de utilităţi moderne.
Grigore Olimp Ioan, născut în Bucureşti, era fiul gazetarului şi diplomatului Olimp Ioan. Avea 5 ani la sfârşitul Războiului de Reîntregire, când, după un refugiu la bunici, în Moldova, a fost adus din nou în Bucureştiul eliberat.
“Ştiu că am stat câtăva vreme la <Hotelul Bulevard>, într-o cameră; casa noastră era ocupată nu mai ştiu de cine… Şi atunci am văzut pentru prima dată cinematograf, am văzut pentru prima dată tramvai cu cai şi tramvai electric – erau patru tramvaie electrice în Bucureşti – tramvaiul cu cai care trecea prin faṭa casei. Şi noi n-aveam electrică, aveam gaz aerian care ilumina foarte bine, dar era foarte periculos. Ce m-a uimit însă, nu tramvaiul, nu electrica, m-a uimit faptul că curgea apa la robinet, din perete! Eu care crescusem cu fântână şi curgea apa din perete. Ei, asta mi s-a părut că e ceva extraordinar!…
Şi cinematograful cum era? Povestiţi-mi despre Bucureştiul de atunci, de după Primul Război…
Cinematograful era pe Bulevardul Elisabeta, unde sunt şi acuma cinematografele, cred că erau numai două. Şi afară era un cerc mare de plasă de sârmă şi pe el erau nişte litere de tablă pe care scria <Cinema>. Şi dedesubt era o sonerie care suna permanent, după masa. Iar la intrare, iarna, era un tip cu barbă care, cu o voce grozavă striga: <Poftiţi la Cinema, două ceasuri la căldură, ceva extraordinar!> Şi ştiu că am văzut şi primul film, bineînţeles, mut. Ţin minte şi ce subiect avea filmul: era un film care se petrecea în India şi arăta fiul unui rajah care a salvat un tigru care era rănit, dar pe urmă e prins de duşmani şi băgat într-o cuşcă cu tigrul ăsta, ca să-l mănânce tigrul. Şi tigrul vine şi-i linge mâna. Pe mine m-a impresionat! Aşa se termina filmul… M-a impresionat extraordinar!… Şi m-a mai impresionat încă ceva: când am văzut prima dată portocale! Noi nu ştiam… mere, pere, prune ştiam, dar de portocale habar n-aveam!”
[Interviu de Silvia Iliescu, 2002]
