Îmi amintesc o sală lungă, plină de magnetofoane uriașe, pe care se roteau cu grijă benzi cu emisiuni înregistrate din toată lumea, și țăcănitul mașinilor de scris. Era un zgomot asurzitor, cu fiecare literă transcrisă, cu fiecare rând care se încheia cu un clinchet. În sala aceea erau mulți oameni, care vorbeau tare pentru a se auzi dincolo de căștile uriașe pe care le aveau pe urechi. Transcriau emisiuni. Transcriau istoria României și a lumii.
Era prima generație a Rador, constituită și școlită de regretații Mihai Andrei, redactor-șef, și Elena Ionescu, redactor-șef adjunct, care a făcut istorie și a reprezentat o coloană vertebrală a agenției ani și ani în șir. Intelectuali rasați, cu multe limbi străine cunoscute, mulți dintre ei cu o cultură enciclopedică. Semănau cu jurnaliștii Radorului interbelic. Să coborâm în timp, în poveste.
Primul Război Mondial a reprezentat pentru România una dintre cele mai importante oportunităţi istorice, aceea de realizare a unităţii naţionale. Au existat însă şi multe pierderi, printre victimele colaterale numărându-se şi presa. Astfel, în vara anului 1916, în iureşul mutării capitalei de la Bucureşti la Iaşi, prima agenţie de presă oficială românească, Agenţia Telegrafică a României, creată în 1889, înceta să mai existe.
După Primul Război Mondial, era fondată ca societate mixtă, la 16 iunie 1921, prima agenţie naţională de presă în accepţiune modernă: Orient Radio Rador.
Doi bărbaţi au fost actorii principali ai acestui eveniment: diplomatul Noti Constantinide, secretar la Legaţia română din Paris, şi Sebastian Şerbescu, avocat, în momentul respectiv doctorand în drept la Sorbona. Cine erau aceştia? Constantinide a studiat la Roma (1912), a lucrat o vreme pentru ziarul „Minerva” şi a fost chiar şi combatant în războiul mondial. După 1918, el a intrat în diplomaţie, a obţinut postul de secretar al Legaţiei din Paris, de consilier tehnic al Delegaţiei României la Conferinţa de Pace, urmând apoi traseul de consilier de legaţie la Roma şi Berlin şi, în final, de funcţionar în Ministerul Afacerilor Externe, până în 1947, când comuniştii l-au debarcat fără menajamente. Şerbescu, avocat de renume la Bucureşti, este autorul unei cărţi, „România şi războiul”, apărută la Paris. El a fost o vreme şi secretarul privat al ambasadorului României în Franţa, Victor Antonescu.
Cei doi prieteni au acţionat cu înţelepciune: Constantinide la Paris, în încercarea sa de a obţine susţinerea agenţiei Havas, prima agenţie de presă din lume, iar Şerbescu s-a întors la Bucureşti şi a reuşit implicarea Băncii Chrissoveloni (al cărei acţionar era), ca şi a altor acţionari ca Grigore Gafencu, viitor diplomat şi ministru de externe sau doctorul Ion Cantacuzino. Ceilalţi membri fondatori ai agenţiei au fost boierii Dimitrie Ghika şi Emil Sturza, descendenţi ai unor familii domnitoare, avocatul Grigore Trancu şi inginerul D. Leonida. Cea mai importantă susţinere a venit însă din partea ministrului afacerilor externe, Take Ionescu, care era convins de necesitatea unei agenţii naţionale, care să facă parte din cartelul marilor agenţii de presă aliate.
Astfel, noua agenţie semnează la 25 august 1921 un contract cu Ministerul Afacerilor Externe, pentru o durată de 25 de ani. În document se stipulează că ministerul va subvenţiona cu 80.000 de lei pe lună Rador, iar agenţia „va rămâne apropiată de guvern şi va încerca să urmeze linia de conduită indicată, în special în problemele militare şi de politică externă. Ea va încerca să aducă toate serviciile compatibile cu modalitatea sa de funcţionare pentru propaganda românească în străinătate”.
Dar începuturile erau foarte grele pentru noua agenţie. În primii ani de după război existau probleme de toate naturile, cum ar fi de pildă cele aproape insurmontabile legate de liniile telegrafice distruse, esențiale pentru transmiterea la distanță a știrilor.
Întârzierile şi credibilitatea informaţiilor devin nişte probleme atât de presante, încât se creează un curent de opinie puţin favorabil proaspetei instituţii de presă.
Astfel, autorităţile decid să se implice în organizarea agenţiei, având ele însele idei divergente. Corespondentul Agenţiei franceze de presă Havas la Bucureşti, Lebrun, povestea la 25 februarie 1925 că a avut lungi întrevederi cu noul ministru a afacerilor externe, Duca. Şeful diplomaţiei ar fi avut intenţia de a organiza o agenţie oficială sau, cel puţin, semioficială, în care să existe, totuşi, şi o parte privată, în scopul de a-i oferi supleţea şi stabilitatea necesară.
Lucrurile sunt tranşate la 1 aprillie 1925, când Ministerul Afacerilor Externe a cumpărat majoritatea acţiunilor. Ceilalţi coproprietari au fost Banca Naţională a României şi Camera de Comerţ şi Industrie. În 1926, Parlamentul a adoptat legea şi statutul acestei agenţii, care devine astfel o instituţie oficială de stat. Agenţia urma să fie condusă de un consiliu de administraţie, prezidat de directorul presei din Ministerul Afacerilor Externe şi de un director al său intern.
Rador intra astfel într-o nouă perioadă. Fastă pentru că îşi câştiga un acces mai direct spre informaţii. Mai puţin fastă, pentru că urma să privească „diplomatic” anumite evenimente. În orice caz, agenţia îşi menţinea contractul de asociere cu marile agenţii telegrafice din lume – franceza Havas, britanica Reuters și germana Wolff. Iar jurnaliștii săi au fost intelectuali rasați, cu multe limbi străine cunoscute.
Schimbările istorice după cel de-Al Doilea Război Mondial au bulversat agenţia naţională de presă. Astfel, după instaurarea puterii comuniste (martie 1948), Decretul 217 din 20 mai 1949 a consfinţit crearea Agerpres şi, totodată, a aborgat legea referitoare la funcţionarea Rador. Primele depeşe semnate „Agerpres” au apărut în ziua de 24 mai, alături de unele semnate „Rador”. O fereastră se închidea, se deschidea o alta.
Centrul de Informare şi Sinteză (CIS – denumirea iniţială a Rador) a început să funcţioneze ca o agenţie naţională spre sfârşitul lui martie 1990, iar Rador a fost înregistrată ca marcă la OSIM în noiembrie 1993. Numele său și data de naștere, 16 iunie, sunt, după cum am înțeles deja, un omagiu adus agenției de presă interbelice românești, Rador, prima agenție națională modernă.
Rador dispune de un Flux general de știri competitiv, în care știrile naționale sunt furnizate în special de reporterii și corespondenții Radio România Actualități, și de un Flux de știri locale, unde sunt cuprinse informații provenite de la studiourile regionale ale companiei noastre – Radio România București FM, Radio România Iași, Radio România Târgu Mureș, Radio România Cluj, Radio România Timișoara, Radio România Reșița, Radio România Craiova, Radio România Constanța, Radio România Brașov.
Agenţia radioului public este și cel mai important centru de monitorizare a presei din România. Din grila sa fac parte peste 50 de posturi de radio şi televiziune care emit în limba română, dintre care amintim – Radio România Actualităţi, Radio România Cultural, Antena Satelor, Radio România Internațional, posturile regionale Radio România, Radio România Chişinău, Europa FM, Realitatea FM, Digi FM; TVR 1, TVR 2, Digi 24, Antena 3, Realitatea Plus, România TV, B1 TV -, dar şi posturi care emit în limbi străine: BBC, CNN, EURONEWS, Radio Belgrad, Radio Novi Sad, Radio Kossuth, Duna Tv, Radio Moscova, Radio Kiev. Totodată, presa scrisă internaţională se monitorizează din cincisprezece limbi, având în baza de date peste 400 de titluri, acoperind practic Europa, America de Nord, America Latină şi, parţial, Asia, Africa şi Australia.
Produsele Rador sunt de două tipuri: generaliste şi personalizate.
Produse generaliste – fluxuri de informaţii, buletine tematice, calendare :
- Fluxul General
- Fluxul Transcrieri
- Fluxul Ştiri Locale
- Fluxul Inedit
- România văzută din străinătate
- Revista presei internaţionale
- Români de pretutindeni
- Balcanii şi Marea Neagră (săptămânal)
- Calendarul evenimentelor
- Calendarul matinal
- Calendarul săptămânal
- Calendarul previzibil
- Calendarul trimestrial
- Buletin mass-media
- Protocol intern
- Subiectele zilei
Produse personalizate : monitorizări pe domenii de interes, teme sau cuvinte-cheie, ale oricărui mediu de difuzare (radio, tv, online).
Revenind la istoria recentă a Rador, dorim să adresăm un gând de recunoștință pentru cei care au condus redacția de-a lungul timpului: regretatul Mihai Andrei (1990 – mai 1996), Dumitru Avram (iunie 1996 – aprilie 2002), Dan Preda (mai 2002 – august 2005), Victor Ionescu (septembrie 2005 – ianuarie 2006).
Admirația și mulțumirile noastre se îndreaptă către toți cei care au lucrat la Rador în acești 30 de ani, către cei vii și către cei care au trecut în lumea de lumină.
Astăzi, la aniversare, mulţumim posturilor de radio naționale și regionale din rețeaua Radio România, partenerilor, clienţilor noştri, tuturor celor care fac parte din comunitatea www.rador.ro, pentru că ne purtați știrile către oameni, pentru că ne permiteți să vă fim alături, pentru că ne dăruiţi zi de zi curiozitatea și pasiunea dumneavoastră!
La mulţi ani tuturor !
Carmen Ionescu, manager Rador
