Pe un colţ al intersecţiei Calea Victoriei cu Ion Câmpineanu (fostă Regală) se construieşte în 1937 Clădirea companiei de asigurări Adriatica · blocul Adriatica va deveni emblematic pentru înălţimea, stilul său şi ceasul din turn · proiectul este făcut de o echipă de arhitecţi: germanii Rudolf Fränkel şi Teller şi românul Dem. Săvescu · mai sus, pe Calea Victoriei, dincolo de Palatul Regal, este blocul Nestor construit tot în anii ’30 · cofetăria Nestor devine curând celebră (propiretar iniţial Cocărescu) şi este mai puţin formală decât cofetăria Capşa · la etaj blocul Nestor are o braserie elegantă viziată de domni spilcuiţi, de doamne şi domnişoare cu rochii la modă.
Elena Costi (n. 1923) s-a născut, a copilărit, a locuit mereu în Bucureşti. Tatăl său a fost funcţionar în Ministerul de Finanţe, iar soţul avocat, doctor în Drept la Paris. În perioada interbelică Elena Costi era elevă, iar în anii războiului studentă la Belle Arte (1942-1946).
„Pe partea stângă, după [Palatul] Telefoanelor… era un coridor, aşa, cu nişte magazine foarte elegante, unul se numea <For You> şi avea numai lucruri scumpe şi de bună calitate. Era Adriatica, în colţ cu [strada] Regală, pe partea stângă nu ştiu acuma ce-i acolo… pe urmă a fost un Tehnometal. Şi mergeai pe partea stâgă şi ajungeai la Nestor, cofetăria Nestor. Acolo ne duceam când nu eram la Capşa. Eu serveam o prăjitură şi soţul meu lua o cafea cu coniac, un Marghiloman. […] Atunci am auzit şi eu prima dată, când l-am auzit că cere Marghiloman, dar eu care ştiam că a fost un nume propriu… […] Era o cafea care avea alcool, coniac, în ea, asta era Marghilomanul… Şi el lua deci un Marghiloman, eu luam o prăjitură, în special iarna, ca să mai stăm la căldură şi pe urmă ieşeam iar afară şi ne plimbam. […] Şi pe urmă ne duceam în Parcul Herăstrău, vara… Era o splendoare Parcul Herăstrău! Frumos, îngrijit, ne plimbam… foarte frumos a fost!
Cum ajungeaţi în Herăstrău?
Pe jos, la braţ. Mă ţinea la braţ, ajungeam, ne plimbam tot parcul, mai stăteam puţin pe o bancă şi pe urmă plecam spre casă. Şi eu locuiam pe lângă Hala Traian, că ne mutasem din cartierul acela unde am copilărit eu. Şi când ajungeam aproape de casă – mă ducea până acasă întotdeauna, niciodată nu depăşeam ora 9 seara – şi când ne apropiam mai ocoleam nişte străduţe, că ni se părea că a fost drumul prea scurt. […]
[Pe atunci] bărbaţii foarte eleganţi erau… În primul rând că soţul meu îşi făcea de comandă cămăşile. Cămăşile le comanda la Nestor. Nestor era o cofetărie, era un bloc, blocul Nestor […]. Şi acolo îşi făcea de comandă pantofii, cămaşa, costumele, avea croitorul lui, erau foarte eleganţi bărbaţii. Şi foarte respectuoşi, cu pălăria te salutau. Nu exista, soţul meu când mergea cu mine în lift, îşi scotea pălăria din cap! Şi cumnatul meu, […] un bărbat tot aşa de bine crescut, tot aşa, noi când mergeam cu soţii în lift ei îşi scoteau pălăriile.”
[Interviu de Octavian Silivestru, 2018]
