Jurnalistul şi omul de radio Ion Ghiţulescu s-a născut la 27 august 1930, la Bucureşti.
A parcurs studiile liceale la Colegiul Naţional „Sfântul Sava”, pe care le-a absolvit în anul 1949.
A practicat baschet și rugby, în sportul cu balonul oval ajungând până în lotul național de juniori, dar a abandonat după ce unul dintre marii jucători ai României, Rene Chiriac, i-a provocat o fractură la picior, ce a urmat unei alte fracturi, la umăr.
Părinții îl pregătiseră pentru chimie industrială, însă la examenul de admitere i s-a cerut cazierul tatălui. Acesta fusese condamnat pentru divulgare de documente secrete despre colectivizarea agriculturii (care fuseseră, în fapt, informaţii publice) și ca urmare, Ion Ghiţulescu a fost respins din acest motiv.
A urmat, totuşi, cursurile Facultăţii de Ziaristică din Bucureşti, absolvite în anul 1954.
În anul 1951, la 10 februarie, devine reporter la secţia sport a Radiodifuziunii Române. Chiar în acel an realizează prima emisiune de sport înregistrată pe bandă de magnetofon, „Cu microfonul printre sportivi”, într-o perioadă în care lumea era înnebunită după emisiuni înregistrate, tocmai fiindcă acestea nu se mai realizeaseră până atunci.
Începând cu anul 1955, realizează primele transmisiuni în direct de la competiţii sportive, comentând meciul de fotbal CCA București – Energia Petroșani, scor 1-1.
În anul 1957, realizează prima călătorie peste graniţă în calitate de comentator sportiv, pentru meciul de fotbal Iugoslavia – România, scor 2-0.
În perioada 1960 – 1989, este şeful Secţiei Sport şi Informaţii a radioului public.
În calitate de comentator sportiv, a efectuat peste 1700 transmisii în direct (mai exact 1750 !) de la diverse evenimente sportive, dintre care peste 130 au fost transmisiuni ale echipei naţionale de fotbal.
Printre evenimentele la care a luat parte, ca trimis special al Radiodifuziunii, de unde a realizat transmisii live sau înregistrate, se numără: şapte ediţii ale Jocurilor Olimpice (1960, 1964, 1972, 1980, 1984, 1992, 1996), Campionatele Mondiale de fotbal (1966, 1990, 1994), Campionatele Mondiale de handbal.
În anul 1964, în toamnă, i-a propus lui George Ionescu, șeful Radio-televiziunii, să realizeze o emisiune de transmisiuni fotbalistice în direct, după modelele existente la acea vreme în Franța și Italia. În primăvara următoare, în anul 1965, a debutat emisiunea „Fotbal minut cu minut”, din cabina 35, proaspăt construită, un loc din care se puteau realiza 15 legături diferite.
Inițial emisiunea s-a numit „Cu microfonul printre sportivi” și transmitea și alte sporturi în direct, nu doar fotbal, iar „Fotbal minut cu minut” se numea doar miercurea, când erau meciuri din Cupa României. Emisiunea avea 120 de minute, cu un prolog citit de Ioan Chirilă și un epilog al lui Conți Bărbulescu, unul dintre cei mai buni umoriști ai vremii.
În anul 1967, Ion Ghiţulescu a organizat primele emisiuni ale Radio Vacanţa.
În 1969 crainicul Radiodifuziunii a fost cel care, alături de Catinca Ralea (şefa de atunci a secţiei de emisiuni în limba engleză de la Radio România, o excelentă vorbitoare şi traducătoare de limba engleză) şi de eminentul profesor universitar de fizică, Ion Pascaru, a transmis în direct aselenizarea şi cele mai importante momente ale misiunii Apollo 11.
Aşadar, dintre emisiunile realizate şi prezentate de Ion Ghiţulescu pot fi amintite: Radioprogramul dimineţii de la 6-8 (1967-1990), Matinalul (începând cu anul 1990), Sport şi muzică, Fotbal minut cu minut.
Între anii 1965-1989 a fost vicepreşedinte al Asociaţiei Presei Sportive din România, iar după Revoluţie, între 1990 şi 1996, este numit director al Direcţiei Programe a SRR şi membru în Consiliul de Administraţie, iar în anul 1996 s-a pensionat pentru limită de vârstă, dar a continuat să lucreze în radio, în perioada 1996-2005 fiind consilier la preşedintelui-director general al Radioului.
În septembrie 2002 a realizat ultima transmisiune sportivă în direct, de la meciul de fotbal Gloria Bistriţa – FCM Braşov.
Cel mai mare sportiv pe care l-a comentat Ion Ghiţulescu a fost Iolanda Balaş, pentru că i-a dat ocazia să transmită nu mai puţin de 13 recorduri mondiale, iar fotbaliştii săi favoriţi sunt Dobrin şi Hagi.
La 24 octombrie 2003, la Palatul Cotroceni, Preşedintele României, Ion Iliescu, i-a conferit lui Ion Ghiţulescu Ordinul naţional Serviciul Credincios în grad de Cavaler, cu ocazia aniversării a 75 de ani de la inaugurarea emisiei Societăţii Române de Radiodifuziune.
În iunie 2013, scriitorul Corneliu Filip şi-a lansat volumul “Ion Ghiţulescu, omul de la microfonul radio”, o biografie a jurnalistului sportiv, prezentată sub formă de interviu.
Are un fiu, Bogdan Ghiţulescu.
Este considerat unul din cei trei corifei ai presei sportive de la noi din ţară, din postura de om de radio, alături de Ioan Chirilă (presă scrisă) şi Cristian Ţopescu (TV).
În semn de preţuire pentru activitatea sa în radio, în martie 2016, Radio România Actualități a iniţiat proiectul Bursa de Jurnalism Sportiv „Ion Ghițulescu”, prin care a încercat să atragă tinerii studenți spre activitatea jurnalistică, oferindu-le șansa de a lucra pe latura sportivă a acestui domeniu.
