În 1930 Petroşaniul a fost declarat oraş. Avea şcoli, avea teatru, o judecătorie, Parcul cel Mare, o biserică evanghelică, o biserică unitariană şi alta ortodoxă, Cazinoul Funcţionarilor Superiori (astăzi Teatrul Dramatic I.D. Sârbu) şi Cazinoul Muncitoresc.
Minerul Ludovic Pop (n. 1912) nu era de aici. Venise în Valea Jiului dintr-un sat de lângă Baia Mare, în 1921, în căutare de lucru. Cinci ani mai târziu avea gospodărie aşezată şi un salariu care îi permitea să ducă o viaţă mulţumitoare, cu micile ei bucurii şi petreceri.
„Era o fanfară unde a fost Parcul Mare şi cânta de trei ori pe săptămână, cânta duminica, marţea şi joia. Şi eu mergeam cu fete, cu tineretul… […] Se putea trăi bine, dacă câştigai 1200 de lei pe lună puteai să trăieşti binişor. Dacă o luăm aşa, pe bani mărunţi, un ou era 50 de bani, carnea a fost suţinută de mină… un patron, un particular, a ţinut măcelărie, a cumpărat animale şi a tăiat şi a vândut cu două, trei calităţi de cărnuri. […] Cu primul salar pe care l-am luat atuncea am cumpărat verighetele, […] mi-am pus în gând că mă-nsor…
Şi nunta unde aţi făcut-o?
Nunta am făcut-o la casa fetei, în Petroşani. O nuntă… dacă aţi fi văzut nunta!… O nuntă care se poate pune în oglindă, aşa o nuntă [frumoasă am avut]! Şi la Crăciun, în seara de Crăciun, am ţinut logodna… Cu acordeonul [au cântat], asta a fost până dimineaţă. […]
După căsătorie nu ne-am gândit să ne formăm familie [mare], nu ne-am grăbit. Vroiam să trăim! Eu am lucrat, am câştigat bine, salariu am avut bun, alimente am avut, am tăiat porc în fiecare an de Crăciun, am tăiat porc mare de 150-160 de kilograme, să am grăsime, untură, carne, afumătură, tot… […] Cine a fost om gospodar şi nu haimana, ăla a trăit bine! […]
Nu a avut case ca să ne dea unitatea respectivă [minieră] şi atunci ne-a dat voie ca să căutăm în chirie o casă particulară şi plătea chiria întreprinderea, la colonie depunea banii, [plătea] curentul, încălzirea, tot, eu n-am dat bani pentru ele. […]
Mi-aţi spus că sunteţi greco-catolic. Mai erau mulţi greco-catolici?
Aici, în Petroşani, da, erau. Erau, că erau foarte mulţi moroşeni, din Maramureş majoritatea erau greco-catolici. […] Aveam biserica separată.”
[Interviu de Octavian Silivestru, 2003]
