Deși nu există studii care să demonstreze că lipsa de pigmentare afectează gustul caviarului, fermierii sunt convinși de superioritatea acestuia și consumatorii sunt dispuși să plătească de trei ori prețul caviarului negru pentru cel alb. Considerată cea mai scumpă hrană din lume, cererea de caviar – în esență, icre sărate – a dus majoritatea speciilor de sturioni la un pas de dispariție în sălbăticie. Nu există mai mult de 40 de crescători specializați de sturioni albi la nivel mondial, a declarat Thomas Friedrich, expert în sturioni la Universitatea de Resurse Naturale și Științe ale Vieții din Viena. Deși nu există o cercetare care să sugereze că lipsa de pigmentare afectează gustul caviarului, cel alb este mai dulce, chiar mai neted decât cel tradițional negru şi consumatorii sunt dispuși să plătească pentru diferență.
Pandemia de COVID-19 a redus cererea, deoarece restaurantele de lux, la fel ca toate restaurantele din Austria, au fost închise, dar comerțul cu amănuntul este în plină expansiune, parțial pentru că oamenii vor să se bucure de acest produs.
Deși creșterea sturionilor în țări precum China, Franța și Italia a început ca o afacere pur financiară, acum este văzută și ca o alternativă durabilă la sturionul sălbatic. După ce au supraviețuit dispariției dinozaurilor, unele specii de sturion au dispărut recent, în timp ce altele sunt la un pas de extincție. În Rusia și Iran, producția de caviar sălbatic s-a prăbușit în anii 1980 din cauza pescuitului excesiv, precum și a poluării din Marea Caspică. Majoritatea țărilor de la Dunăre protejează acum speciile locale de sturion, deși experții se tem că procesul de conservare poate a venit prea târziu. (www.taipeitimes.com – 4 ianuarie)/czaharia/ddaniela