Criza guvernamentală din Italia continuă. Săptămâna trecută executivul condus de Giuseppe Conte a scăpat de o moţiune de cenzură, dar după toate probabilităţile săptămâna aceasta nu mai poate asigura majoritatea în Senat pentru un vot important, care va avea loc joi. Observatorii sunt de părere că guvernul nu va supravieţui votului, astfel că premierul va căuta o altă modalitate de a crea majoritate şi probabil că va demisiona, pentru ca tot el să formeze o nouă alianţă politică şi un nou executiv.
Joi va avea loc în Senat un vot care îi împarte de mult pe membrii partidului de guvernământ Mişcarea 5 Stele (M5S) şi pe fostul premier Matteo Renzi, preşedintele partidului Italia Viva. Acesta din urmă, s-a retras acum două săptămâni din coaliţia guvernamentală, astfel Conte nu mai deține majoritatea în camera superioară a legislativului italian. Originea disputei este legată de modificarea codului de procedură penală. Partidele fostei coaliţii guvernamentale, M5S, Viva Italia şi o formaţiune politică mai mică Liberi şi Egali (Liberi e Uguali – LeU) au convenit încă de anul trecut să prelungească termenele de prescripţie în cadrul proceselor penale. Procesele interminabile împotriva fostului prim-ministru Silvio Berlusconi au arătat cât de lent funcţionează mecanismele justiţiei italiene. Propunerea făcută de M5S practic ar elimina din codul de procedura penală instituţia prescripţiei. Viva Italia însă a semnalat imediat că nu este de acord cu această propunere care ar deschide posibilitatea unor abuzuri, şi ar crea instabilitate în justiţie. Matteo Renzi a declarat că la votul de joi reprezentanţii partidului vor vota împotriva proiectului guvernului. Căderea iniţiativei în Senat – care este foarte probabilă – va putea să ducă la o criză guvernamentală prelungită şi în final la căderea guvernului, dacă premierul Conte nu va reuşi până joi să adune voturile necesare pentru a trece proiectul de lege prin Senat. Şansele însă sunt minime.
Mai multe partide ale opoziţiei, de la care prim-ministrul spera sprijin, au declarat că nu susţin iniţiativa guvernului. Se pare că nici tentativa lui Conte de a coopta la guvernare coaliţia creştin-democrată UDC nu a dat roade. Această alianţă a ajuns într-o criză gravă în urma demisiei secretarului general al formaţiunii, Lorenzo Cesa, după ce au ieşit la lumină relaţiile acestuia cu mafia din Calabria, Ndrangheta.
Ultima şansă al lui Conte ar fi dacă partidul condus de Silvio Berlusconi, Forza Italia ar veni în sprijinul guvernului. Această formaţiune a fost dintotdeauna veriga slabă a opoziţiei, lucru demonstrat şi la votul moţiunii de cenzură de săptămâna trecută, când câte doi reprezentanţi ai partidului au votat alături de guvern atât în Senat cât şi în Camera Deputaţilor. Potrivit ziarului Il Messagero în Forza Italia atmosfera este foarte tensionată. Fostul preşedinte al Parlamentului European, Antonio Tajani este de părere că partidul nu poate să părăsească coaliţia de dreapta, în timp ce alţii susţin că formaţiunea poate să scape doar dacă reuşeşte să evite convocarea alegerilor anticipate. Acesta pentru că sondajele de opinie demonstrează că cei 140 de deputaţi şi senatori, cât are acum partidul, în cazul unor alegeri anticipate s-ar reduce la câteva zeci de reprezentanţi. Chiar Berlusconi însuși nu ar refuza să intre într-un guvern de uniune naţională, dar condiţia sa este ca acel guvern să nu mai fie condus de Giuseppe Conte.
Surse anonime au declarat pentru Il Messagero că şi Conte şi-a dat seama că nu are cum să creeze până joi majoritatea necesară în Senat, şi este posibil ca astăzi să-şi dea demisia. Informaţia a fost confirmată ieri de purtătorul de cuvânt al guvernului. În acest caz, preşedintele Sergio Mattarella l-ar nominaliza tot pe Conte să formeze un nou guvern. Planul lui Conte este să îl convingă pe Matteo Renzi să intre din nou în guvern. Mattarella a fost de părere încă de săptămâna trecută ca alegerile anticipate rămân ultima soluţie pentru actuala criză.
Potrivit sondajului de opinie realizat de Euromedia, 53% dintre respondenţi cred că situaţia guvernului este incertă, însă majoritatea nu ar fi de acord cu alegerile anticipate.
Székely Ervin, RADOR
